Vinars 10 | Setembar 2010 | 933° de Patrie

Macabeos 2


Cjapitui: 1 < 2 < 3 < 4 < 5 < 6 <   > 8 > 9 > 10

Scuint lis notis

Scuint i numars dai versets

Motōr di ricercje

Introduzion a Macabeos 2

Cjapitul 7

IL TIMP DE PERSECUZION


Il martueri di siet fradis cun lōr mari

1 Al capitą ancje il cās di siet fradis che, cjapāz cun lōr mari, a fņrin obleāz dal re, cun scoreadis e cun flagjei, a mangjā cjār di purcit, ch'e jere inibide.
2 Un di lōr, fevelant a non di duc', al disč: «Ce vastu domandant e cirint di savź di nō? Nō o sin pronz a murī pluitost di lā cuintri des lez dai nestris vons».
3 Alore il re, inrabiāt, al ordeną di brustulī ben padielis e cjalderiis.
4 Cuanche a fņrin sbroventis, il re al ordeną di tajāj la lenghe, di gjavāj la piel e di cjonēāj lis mans e i pīs a di chel ch'al veve fevelāt a non di duc', sot i vōi di chei ātris fradis e de mari.
5 Cuanche al fo mutilāt in chel sisteme, al ordeną di puartālu dongje dal fūc e di rustīlu cuanche al tirave ancjemņ il flāt. Biel che de padiele e saltave fūr dute une fumarisse, chei ātris insieme cu la mari si fasevin fuarz a murī cun coragjo, disint:
6 «Il Signōr Diu nus cjale di adalt e di sigūr al ą dūl di nō, propit come ch'al ą dit Mosč te cjante li ch'al declare: Lui al varą dūl dai siei fameis».
7 Passāt cussģ il prin in chź ātre vite, a menąrin il secont al suplissi e, dopo di vźj gjavade la piel dal cjāf cui cjavei, j domandąrin: «Sestu disponūt a mangjā prin che il to cuarp al vegni torturāt toc par toc?».
8 Ur rispuindč te lenghe dai siei vons e ur disč: «No!». E cussģ j tocją il stes suplissi dal prin.
9 Rivāt al ultim respīr, al disč: «Tu, disgraciāt, tu nus cjolis la vite di chenti ma il re dal mont nus fasarą resurī par une resurezion eterne di vite, nō ch'o murin pes sōs lez».
10 Daūr di lui al fo torturāt il tierē. Cuanche j al domandąrin, al tirą fūr dal moment la lenghe e al slungją lis mans cun coragjo
11 e ur disč cun dignitāt: «Dal Cīl o ąi chesc' tocs e, par colpe des sōs lez, ju sbelei parceche o speri che lui m'ai tornarą a dā».
12 Parfin il re e chei atōr di lui a restąrin pal spirt di chel fantaēut, che nol bassilave gran pes torturis.
13 Fat murī ancje chel, a tacąrin a torturā il cuart cui stes tormenz.
14 Ridusūt in fin di vite, al disč: «Al č biel murī par colpe dai oms, cuanche di Diu si ą la sperance che o sarin risussitāz di lui. Ma par te la resurezion no sarą pe vite».
15 Subit dopo a strissinąrin il cuint e lu torturąrin.
16 Ma lui, cjalant in muse il re, al disč: «Tu tu ąs autoritāt sui oms e, seben che tu sźs un om mortāl, tu fasis ce che tu ūs. No sta inluditi perņ che la nestre int e sedi stade bandonade di Diu.
17 Tu dome spiete, e tu viodarās la grandece de sō fuarce, cemūt che ti tormentarą te e la tō gjernassie».
18 Daūr di lui a cjapąrin il sest. Biel ch'al stave par murī, al disč: «No sta fāti inlusions a stupit vie! Nō o patin chestis robis par colpe nestre, parceche o vin pecjāt cuintri dal nestri Diu. Par chel nus cąpitin robis ch'al č di restā.
19 Ma tu no sta crodi di fāle francje dopo di vź vūt il fiāt di combati cuintri Diu».

Coragjo de mari e dal ultim fī

20 Ma e jere soredut la mari ch'e mertave di jessi cjalade e ricuardade in ben parceche, viodinsi murī i siei siet fīs tal gīr di une sornade, e sapuartā dut cun tun cūr fuart, pojansi te sperance ch'e veve tal Signōr.
21 Ur fasč coragjo a ognun di lōr te lenghe dai vons, cun pinsīrs un plui grant di chel ātri, e j dave fuarce al so cūr di femine cun tun spirt degn di un om; ur diseve:
22 «No sai cemūt ch'o seis rivāz in tal gno grim; no soi stade jo a dāus il spirt e la vite e nancje no ąi metūt adun lis parz di ognun di vuātris.
23 Par chel il creadōr dal mont, ch'al ą poleāt sul imprin la gjernassie dai oms e ch'al ą fat in mūt ch'al nasses dut, tal so boncūr, al tornarą a dāus il spirt e la vite, midiant che cumņ no bassilais par vuātris parvie des sōs lez».

24 Antioc perņ, pensant che lu cjoles vie e scrupulant che jź e fevelas svilanant, biel che il plui zovin al jere ancjemņ in vite, al tacą a sburtālu cun peraulis e a sigurālu cun tant di zurament che lu vares fat siōr e content s'al ves bandonadis lis tradizions dai vons e che lu vares metūt fra i siei amīs e j vares dadis altis incarichis.
25 Parvie che il zovin nancje no lu scoltave, il re, clamade la mari, le invidave a conseāj al fī di salvāsi.
26 Dopo di vźle sburtade une buine dade, jź e acetą di convinci il so frut.
27 Si pleą parsore di lui, sblefant chel tiran cence cūr, e j disč te lenghe dai siei vons: «Fī gno, ve' dūl di me che ti ąi puartāt tal gno grim par nūf mźs, che ti ąi dāt di tete par tre agns, che ti ąi tirāt sł, che ti ąi nudrīt e che ti ąi fat rivā a di cheste etāt.
28 Ti sconzūri, fī gno, cjale il cīl e la tiere e viōt dut ce ch'al č dentri di lōr. Ten amenz che Diu no ju ą faz di robis ch'a jerin za prime e che ancje la gjernassie dai oms e jč stade fate te stesse maniere.
29 No sta vź pore di chest sassin ma fasiti viodi degn dai tiei fradis e acete la muart, par ch'o puedi vźti insieme cui tiei fradis tal timp de remission».
30 Intant che jź e stave finint di fevelā, il zovin al disč: «Ce spietaiso po? No voi daūr dal ordin dal re ma o voi daūr dal comant di chź leē ch'e jč stade dade ai nestris vons midiant di Mosč.
31 Tu perņ, che tu sźs deventāt l'intissiadōr di dutis lis disgraciis dai ebreos, no tu rivarās a scjampā de man di Diu.
32 Nō o patin par colpe dai nestris pecjāz.
33 E se cumņ, pal nestri cjastic e pe nestre corezion, il Signōr ch'al vīf si č inrabiāt cun nō par un trat di timp, al tornarą di gnūf a fā la pās cui siei fameis.
34 Tu perņ, il plui trist e il plui disgraciāt di duc' i oms, no sta alēāti a stupit vie masanant dentri di te sperancis cence tignince biel che tu slungjs la man cuintri dai fīs dal Cīl,
35 parceche no tu sźs ancjemņ scjampāt al judissi di Diu, ch'al pņ dut e che dut al viōt.
36 Difat cumņ i nestris fradis, ch'a ąn sapuartāt un torment curt, a ąn vude di Diu la ereditāt de vite eterne. Invessit tu, tal judissi di Diu, tu varās il cjastic che tu ti mertis pe tō supierbie.
37 Ancje jo, come i miei fradis, o doi vie il cuarp e la vite pes lez dai vons, preant Diu ch'al palesi in curt il so boncūr cu la mź int e che, midiant di provis e di flagjei, ti oblei te a confessā che dome lui al č Diu.
38 E che la rabie di Chel ch'al pņ dut, ch'e jč plombade cun plene reson sun dute la nestre gjernassie, e puedi fermāsi in me e tai miei fradis!».
39 Il re, pierdūt il lum de reson e no sapuartant che lu cjolessin vie, si sfogą sun lui ancjemņ cun plui crudeltāt che no sun chei ātris.
40 E cussģ ancje lui al passą mont in chź ātre vite, fidansi in dut tal Signōr.
41 Par ultime, dopo dai fīs, e murģ la mari.
42 Ma rivuart ai gustās sacrificāi e a dutis chźs crudeltāz che si stente parfģn a crodilis, chel ch'o vin dit al č avonde.


Cjapitui: 1 < 2 < 3 < 4 < 5 < 6 <   > 8 > 9 > 10

Scuint lis notis

Scuint i numars dai versets

Motōr di ricercje


Torne parsore