BIBIE IN LINIE

Cjapitul 1

Gjone i disubidìs a Diu

1 1 La peraule dal Signôr e plombà sore di Gjone, fi di Amitai. I disè: 2 “Jeve sù e va te grande citât di Ninive e berle cuintri di jê che la sô tristerie e je rivade sù fin chi di me!”. 3 Gjone al partì, ma par scjampâ a Tarsis, lontan de presince dal Signôr. E lât jù a Jope, s’intivà tune nâf ch’e stave par lâ a Tarsis; al paià il viaç e al montà sù par lâ cun lôr a Tarsis, lontan de presince dal Signôr.

Gjone butât tal mâr

4 Alore il Signôr al discjadenà sul mâr un aiaron e sul mâr si alçà un grant burlaç, che la nâf e riscjave di lâ in sfas. 5 I marinârs, scaturîts, si meterin a berlâi ognidun al so diu e a butarin tal mâr dute la robe ch’e jere su la nâf, par slizerîle. Gjone invezit al jere lât jù te part plui rimite de nâf e, distirât, al durmive come un çoc. 6 Il sorestant de sdrume i lè dongje e i disè: “Parcè duarmistu po? Jeve sù, clame il to Diu; salacor Diu al varà remission di nô e no nus fasarà murî!”. 7 Intant si disevin un cul altri: “Anìn, tirìn la bruscjete par savê par colpe di cui che nus è plombade cheste disgracie”. A tirarin la bruscjete e la bruscjete i rivà a Gjone. 8 Alore i domandarin: “Continus là che tu sês distinât e dontri che tu vegnis; di ce tiere che tu sês e di ce popul”. 9 Ur rispuindè: “Jo o soi un ebreu e o tem il Signôr, Diu dal cîl, ch’al à fat il mâr e la tiere!”. 10 Chei oms a cjaparin un grant spac e i domandarin: “Po ce âstu cumbinât?”. Di fat a jerin vignûts a savê che lui al scjampave lontan de presince dal Signôr, come che ur veve palesât. 11 I domandarin: “Ce vino di fâti par che il mâr si cidini parsore di nô?”. – Che di fat il mâr al jere simpri plui sotsore –. 12 Ur rispuindè: “Cjapaitmi e butaitmi tal mâr. Cussì il mâr si cidinarà parsore di vualtris. Di fat o ricognòs che chest grant burlaç us è capitât par colpe mê”. 13 Tal fratimp lôr a ciririn di tornâ a tiere, ma dibant, parcè che il mâr al jere simpri plui discjadenât parsore di lôr. 14 Alore a clamarin il Signôr e i diserin: “Signôr! No sta lassânus murî par colpe di chest om e no sta fâ colâ sore di nô sanc nocent. Di fat tu, Signôr, tu âs fat ce che ti à parût just”. 15 Po a gafarin Gjone e lu butarin tal mâr; alore il mâr si cidinà de sô rabie. 16 Podopo chei oms, gafâts di un grant timôr dal Signôr, i ufririn un sacrifici al Signôr e si avodarin a lui.

Notis:

  • 1,1 - La paternitât di Gjone e je confermade di 2 Re 14,25, là che si fevele ancje de citât ch’al sarès nassût Gjone: Gat-Kefer, te tribù di Zabulon, a pôcs km di Nazaret. Amitai al vûl dî “fedêl”.
  • 1,2 - Ninive: dai timps di Senacherib (704-681) capitâl de Assirie, e fo splanade dal 612 p.d.C. dal re de Medie Cjassare. La sô fin e je il teme de profezie di Naum.
  • 1,3 - Tarsis: un puart di mâr che no si rive a localizâlu (Tartes in Spagne? la Sardegne?). Tal lengaç biblic al voleve dî un lûc lontanon.
  • 1,7 - Seont une concezion antighe de solidarietât, no podeve sucedi une disgracie cence che cualchidun nol fos colpe. E al veve di paiâ par ducj.
Cjapitui: