BIBIE IN LINIE

Cjapitul 7

Liseu al profete la liberazion di Samarie

7 1 Liseu i disè: “Scolte la peraule dal Signôr! Il Signôr al fevele cussì: Doman, come cumò su la puarte di Samarie, si podarà vê une sea di farine di flôr par un sicli e dôs sea di vuardi par un sicli”. 2 Il scudîr, che il re si poiave tor dal so braç, i disè a Liseu: “Ancje metint che il Signôr al fasi barcons sù tal cîl, ise mai pussibil une robe dal gjenar?”. Dissal Liseu: “Tu lu viodarâs cui tiei vôi, ma no tu ’nt cerçarâs”.

3 Cuatri oms, cu la levre, a jerin te jentrade de puarte e a discorevin fra di lôr: “Parcè mo stino culì a spietâ la muart? 4 Se o decidìn di lâ dentri in citât, li e je fan e o murarìn; se o restìn culì o murarìn compagn. Vignît! Plantìn dut e passìn tal campament dai arameus: se nus lassin in vite o vivarìn e se nus copin, poben, o murarìn”. 5 Sul imbrunî, si cjaparin sù par lâ tal campament dai arameus; a rivarin là ch’al tacave il campament e ve che no ’nd jere anime vivent. 6 Il Signôr, in efiets, al veve fat sintî tal campament dai arameus un sunsûr di cjars e di cjavai, il sunsûr di un grant esecit, e si vevin dit un cul altri: “Il re di Israel al à cjolt a paiament cuintri di nô i rês dai itits e i rês dal Egjit, par ch’a marcin cuintri di nô”. 7 Si cjaparin sù e a scjamparin sul lâ a mont, lassant in plante lis lôr tendis, i lôr cjavai e i lôr mus, tune peraule dut il campament come ch’al jere, e a scjamparin par salvâ la lôr vite. 8 Sicheduncje chescj levrôs a rivarin ad ôr dal campament e a jentrarin tune tende: mangjât e bevût, a puartarin vie di li arint, aur e munture e a lerin a platâju. Po a tornarin indaûr, a jentrarin tun’altre tende e a puartarin vie altri rafât, ch’a lerin a platâlu.

9 Alore si diserin un cul altri: “O stin fasint une robe che no va. Vuê e je une zornade di buinis gnovis e nô o stin cidins! S’o spietìn ch’al vegni dì, sigûr che nus capitarà un cjastic. Alore vignît! Anìn a contâ la gnove tal palaç”. 10 A lerin, a clamarin lis vuaitis a la puarte de citât e ur contarin: “O vin stât tal campament dai arameus. Là jù no ’nd è anime vivent, sunsûr uman di sorte, dome cjavai peâts, mus peâts e lis lôr tendis intatis”. 11 Lis vuaitis de puarte a berlarin e la gnove e rivà fin dentri dal palaç.

12 Il re al jevà vie pe gnot e ur disè ai siei graduâts: “O ài di contâus ce che nus àn cumbinât i arameus. Midiant ch’a san che nô o sin plens di fan, a àn bandonât il campament par platâsi te campagne, pensant: A saltaran fûr de citât e ju gafarìn vîfs e o jentrarìn te citât”. 13 I rispuindè un graduât: “Alore cjapìn cinc cjavai di chei ch’a son restâts. In câs ur capitarà compagn di chei ch’a son muarts. Ju mandarìn indenant e o viodarìn”. 14 A cjolerin doi cjars cui cjavai e il re ju mandà daûr dai arameus disint: “Lait e sanciraitsi”. 15 Ur sterin daûr fintremai tal Gjordan; la strade e jere plene di vistîts e di robe che i arameus a vevin bandonade scjampant in premure. I mes a tornarin e i contarin dut al re.

16 Alore il popul al saltà fûr e al rafà il campament dai arameus: une sea di farine di flôr e lè a un sicli e dôs sea di vuardi a un sicli, seont la peraule dal Signôr. 17 Il re al veve metût a vuardeâ la puarte il so scudîr, chel che il re al poiave il so braç tor di lui. Il popul lu pescjà su la puarte e al murì, come ch’al veve professât l’om di Diu cuant che i veve fevelât al re ch’al jere lât jù di lui. 18 Di fat l’om di Diu i veve dit al re: “Doman, come cumò, su la puarte di Samarie, dôs sea di vuardi a costaran un sicli e ancje une sea di farine di flôr e costarà un sicli”. 19 Il scudîr i veve rispuindût al om di Diu: “Ancje metint che il Signôr al viergi barcons sù tal cîl, ise mai pussibil une robe dal gjenar?”. E chel altri i veve dit: “Tu lu viodarâs cui tiei vôi, ma no tu ’nt cerçarâs”. 20 I capità propit cussì: il popul lu pescjà su la puarte e al murì.

Notis:

  • 7,1 - Di un presit sproposetât in alt si passe a un presit une vore bas. La sea e jere une misure di capacitât di un 13 litris.
  • 7,6 - I itits, culì, a son princips de Sirie dal nord. Impen di “Egjit” cualchidun al lei “Musri”, un paîs mistereôs de Asie minôr.
  • 7,13 - Cinc al è un numar simbolic par dî pocje robe. Il sens al varès di jessi chel chi: denant di dut chel stragjo, la pierdite di cualchi cjaval e je une cagnere.
Cjapitui: