BIBIE IN LINIE

Cjapitul 9

ELI E SAMUEL

AZIONS DA L’ARCJE DI DIU

Incuintri di Saul cun Samuel

9 1 Fra i beniaminits al jere un om che al veve non Kis – fi di Abiel, fi di Zeror, fi di Becorat, fi di Afiac, fi di un beniaminit – un om ben poiât. 2 Al veve un fi di non Saul, che al jere su la flôr de etât e biel che no ’nd jere un plui biel di lui fra ducj i israelits: de spale in sù ju passave ducj. 3 Lis mussis di Kis, so pari, si jerin pierdudis. Kis i disè a so fi Saul: “Cjol daûrti un famei e partìs, va a cirî lis mussis”. 4 A passarin la mont di Efraim, a passarin la tiere di Salise cence cjatâ copie di nuie; a passarin la tiere di Saalim e no jerin gran; a passarin la tiere di Beniamin cence cjatâ redenzie di nuie. 5 Rivâts te tiere di Suf, Saul i disè al famei che lu compagnave: “Anìn; tornìn indaûr! No volarès che gno pari al lassàs lis mussis par metisi a filâ par nô”.

6 Ma chel altri i rispuindè: “Ve, in chê citât alì al è a stâ un om di Diu. Al è un om di stime: dut ce che al dîs lui nol sbalgje di sucedi. Anìn, che salacor nus inluminarà sul viaç che o vin fat”. 7 Saul i disè al so famei: “Metìn ancje che o ledin di lui: ce i puartarìno a di chest om? Il pan tai nestris sacs al è stât sfulminât dut e no vin ce ufrîi a di chest om di Diu. Ce altri vino?”. 8 Il famei al tornà a cjapâ la peraule e i disè: “Par cumbinazion o ài in man un cuart di siclo d’arint; jal darai al om di Diu e lui nus splanarà sul nestri viaç”. 9 Par vieri in Israel, cuant che si leve a interpelâ Diu, si diseve: “Dài, anìn dal induvinin”, parcè che chel che cumò si clamilu profete, in chê volte si clamavilu induvinin. 10 Dissal Saul al so famei: “Tu âs fevelât propit ben! Anìn alore!”. E si ’nt lerin te citât che al jere a stâ l’om di Diu.

11 Biel che a montavin pe subide de citât, a incuintrarin un trop di fantatis che a jessivin par lâ a urî l’aghe e ur domandarin: “Esal chi chel che al viôt dut?”. 12 Ur rispuinderin disint: “Al è li e al è juste passât. Spessee cumò: al è rivât vuê in paîs parcè che vuê a àn un sacrifici pal popul sul çuc. 13 Jentrant in citât, lu cjatarês prime che al ledi sù sul çuc a gustâ. Il popul nol mangjarà prime che al rivi lui, parcè che i tocje a lui di benedî il sacrifici e dopo i invidâts a mangjaran. Lait sù cumò: lu cjatarês dal moment”. 14 E cussì a lerin sù in citât. Juste cuant che lôr a jentravin, Samuel al jessive incuintriur par lâ sù sul çuc. 15 La dì prin che al rivàs Saul, il Signôr i veve palesât chest a Samuel te orele: 16 “Doman, come cumò o mandarai di te un om de tiere di Beniamin; tu lu onzarâs a sorestant dal gno popul Israel e al libererà il gno popul des sgrifis dai filisteus parcè che o ài viodude la streme dal gno popul e i siei berlis a son rivâts fin cassù”. 17 A pene che Samuel al viodè Saul, il Signôr i fasè capî: “Ve l’om che ti ài dit. Al sarà lui che al rezarà il gno popul”. 18 Saul si svicinà a Samuel tal mieç de puarte e i domandà: “Disimi, par plasê, là che al è a stâ l’induvinin”. 19 Samuel i rispuindè a Saul: “O soi jo l’induvinin. Va sù denant di me sul çuc. Vuê o gustarês cun me. Tu ti ’nt larâs doman a buinore e ti splanarai dut ce che ti sta in cûr. 20 Rivuart a lis mussis che tu lis âs pierdudis za trê dîs, no sta filâ parsore: lis àn cjatadis. Par altri, a di cui vadie dute la robe di Israel? No ti vadie a ti e a la cjase di to pari?”. 21 Saul i rispuindè cussì: “No soio un beniaminit, la plui piçule tribù di Israel, e la mê famee no ese l’ultime di dutis lis fameis di Beniamin? Parcè mo mi fevelistu cussì?”. 22 Samuel al cjapà Saul e il so famei e ju menà dentri te sale e ur dè une place in teste dai invidâts, che a jerin une trentine. 23 Podopo Samuel i disè al cogo: “Puarte fûr il toc che ti ài dât e che ti ài dit di metilu di bande”. 24 Il cogo al cjolè la cuesse e la code e lis metè denant di Saul, biel che Samuel al diseve: “Ve, ti vin metût denant ce che nus à vanzât; mangje, parcè che al è stât metût vie propit par te, par che tu lu mangjassis cui invidâts”. E cussì in chê dì Saul al mangjà insieme cun Samuel.

25 Dal çuc a vignirin jù in citât. A prepararin un stramaç par Saul su la terace 26 e lui al lè a butâsi.

Saul consacrât re

Sul crichedì, Samuel al clamà Saul che al jere su la terace: “Jeve – dissal – che o ài di saludâti”. Saul al jevà e Samuel e lui a lerin fûr ducj i doi. 27 A jerin vignûts jù là ch’e finive la citât cuant che Samuel i disè a Saul: “Dîsii al to famei che al ledi indenant” e il famei ju passà. “Tu fermiti un moment, che o ài di fâti sintî la peraule di Diu”.

Notis:

  • 9,2 - Saul. Il non al vûl dî “domandât” (al Signôr).
  • 9,6 - Rame e je la citât di Samuel (7,17).
  • 9,7 - Cuant che si leve di un profete par interpelâlu, no si veve mai di lâ cu lis mans scjassant.
  • 9,8 - Om di Diu: un mût avonde râr par fevelâ di un profete.
  • 9,9 - Induvinin. Il tiermin precîs al è “chel che al viôt” (par talian “veggente”).
  • 9,12 - I çucs o “lûcs alts” a jerin a uso mainis o templuts fats sù sui çucs torator des citâts, seont une tradizion cananee. Cul timp, Baal al ven sostituît dal Signôr (Jds 6,25s). Dopo fat sù il templi di Gjerusalem, chescj sacrificis no son stâts plui tolerâts par resons di unitât religjose e politiche (Dt 12,2).
  • 9,13 - Tal sacrifici di pâs o di comunion al jere obligatori ancje il gustâ.
  • 9,24 - Il test al è une vore ruvinât e cussì la leture no je des plui siguris.
  • 9,25 - Cui LXX. Il TM al met: “e lui al fevelà cun Saul su la terace”.
Cjapitui: