BIBIE IN LINIE

Cjapitul 5

LIS PROVIS DAL JUST

Il compagn mistereôs

5 1 Alore Tubiute i rispuindè a so pari Tubie: “O fasarai, pari, dut ce che tu mi âs racomandât. 2 Ma però cemût rivio a vê indaûr il to depuesit? Lui no mi cognòs me e jo no lu cognòs lui. Ce segnâl di ricognossiment puedio esibîi par che mi crodi e mi consegni i bêçs? E po jo no sai nancje ce strade cjapâ par fâ chest viaç in Medie”. 3 Alore Tubie i rispuindè a so fi Tubiute: “Si vin scambiadis lis firmis suntun scrit e jo lu ài taiât in doi par che ognidun ant ves mieç. Jo and ài cjapât un toc e chel altri lu ài metût insieme cui bêçs. E pensâ ch’a son biel vincj agns ch’o ài chescj bêçs là jù! Cumò, fi, cjatiti fûr un om di sintiment che ti fasi companie tal viaç; al sarà spesât di dut ancje tal tornâ indaûr. Va duncje a cjolti chescj bêçs li di Gabael”.

4 Tubiute al jessì a cirî un pratic de strade in grât di lâ cun lui fint in Medie. Difûr al cjatà Rafael, l’agnul, in pîts denant di lui, cence nancje insumiâsi ch’al jere un agnul di Diu. 5 I disè: “Dontri venstu po amì?”. L’agnul i rispuindè: “O soi un israelit, un dai tiei fradis, e o soi vignût a cirî lavôr”. I disè Tubiute: “Cognossistu la strade par lâ in Medie?” 6 Chel altri i rispuindè: “Po sigûr! O ài vût stât tancj viaçs e o sai a memorie dutis lis stradis. O levi dispès vie pe Medie e o ài stât ancje in cjase di Gabael, un dai nestris fradis ch’al è a stâ a Ragje di Medie. Cuntun bon pas, si sta doi dîs par lâ di Ecbatane a Ragje; Ragje e je su la mont, Ecbatane te planure”. 7 I disè Tubiute: “Spietimi, amì, ch’o voi a visâ gno pari; tu scuegnis vignî cun me. Ti paiarai lis tôs zornadis”. 8 Chel altri i rispuindè: “Bon, ti spieti. Dome no sta intardâti”. 9 Tubiute al lè a visâ Tubie, so pari, disintji: “Ve, o ài cjatât un fradi israelit, nestri paisan”. E il pari i disè: “Presentimal, che m’informi de sô famee e de sô tribù. Si à di viodi se si pò stâ fidâts sun lui, fi gno, s’al à di compagnâti”. 10 Tubiute al jessì fûr a clamâlu e i disè: “Amì, gno pari ti cîr”. Al jentrà in cjase. Tubie lu saludà par prin e chel altri i rispuindè: “Che tu vedis tante furtune!”. Tubie al rispuindè: “Cemût puedio ancjemò vê furtune? O soi vuarp, no viôt plui il sflandôr dal cîl, o soi plombât tun scûr precîs di chel dai muarts che no viodin plui la lûs. O soi un sepulît vîf, o sint la vôs de int cence viodile”. I disè: “Tu âs di fâti fuart, che Diu nol tardarà a vuarîti. Fasiti fuart!”. Tubie i disè: “Gno fi Tubiute al varès di lâ in Medie. Ti sintistu di lâ cun lui par compagnâlu? Fradi, ti paiarai”. Al rispuindè: “Lu compagni vulintîr. O cognòs dutis lis stradis, ch’o ài stât tancj viaçs in Medie. O ài passadis fûr par fûr dutis lis sôs planis e lis sôs monts e o cognòs dutis lis sôs stradis”. 11 Dissal Tubie: “Fradi, di ce famee e di ce tribù sêstu? Mal distu, fradi?”. 12 E lui: “Ce ti coventie la mê famee e la mê tribù? Ciristu une famee e une tribù o un mercenari ch’al compagni to fi tal viaç?”. Chel altri i disè: “O vuei savê di precîs di cui che tu sês fi e ce non che tu âs”. 13 I rispuindè: “O soi Azarie, fi di Ananie il grant, un to fradi”. 14 Alore i disè: “Che tu sedis il benvignût e che tu vedis ben, fradi! No sta vête a mâl s’o ài volût savê la tô vere famee: par cumbinazion tu sês de mê parintât, di une gjernazie biele e buine. O cognossevi Ananie e Natan, i doi fîs dal grant Semeie: a vignivin cun me a Gjerusalem; o vin preât insieme ventilà e no si son mai slontanâts de strade juste. I tiei fradis a son brave int, tu sês di buine çocje: che tu sedis il benvignût!”. 15 Al continuà: “Jo ti doi une dracme in dì in soreplui di ce che us covente a ti e a gno fi. Fâs alore il viaç cun gno fi e po ti zontarai alc parsore”. 16 Al rispuindè: “O fasarai il viaç cun lui. No sta vê nissune pôre di sorte. Nus larà ben tal lâ e ancje tal tornâ, midiant che la strade e je sigure”. 17 I disè Tubie: “Che tu sedis benedît, fradi!”. Po si voltà de bande dal fi e i disè: “Frut gno, prepare dut ce che ti covente pal viaç e partìs cun to fradi. Che Diu, ch’al è tai cîi, us tegni vuardâts là jù e che us torni a menâ sans e salfs chi di me! Che il so agnul us compagni cu la sô protezion, frut gno!”.

Partence pe Medie

18 Tubiute al jessì par metisi in viaç e al cjapà a bracecuel so pari e sô mari. Tubie i disè: “Fâs bon viaç!”. 19 Sô mari e tacà a vaî e i disè a Tubie: “Parcè mo âstu volût che il gno frut al les lontan? No jerial lui il baston de nestre man, lui ch’al va e al torne denant di nô? O speri dome che i bêçs no deventin la robe plui impuartante e che no valin a confront dal nestri frut. 20 Come che Diu nus veve usâts a tirâ indenant, and jere biel che avonde par nô”. 21 I disè: “No sta tacâ a filâ cumò! Il nestri frut al varà furtune tal lâ e al varà furtune ancje tal tornâ a cjase. La dì ch’al tornarà dongje, tu viodarâs cui tiei vôi ch’al è lât dut benon. 22 No sta stâ in pinsîr e no sta vê pôre par lôr, sûr. Un agnul di chei bogns lu compagnarà, al fasarà bon viaç e al tornarà in buine salût!”. 23 Jê alore a cessà di vaî.

Notis:

  • 5,4 - Cuant che intai tescj plui vieris de Bibie si fevele di “agnul dal Signôr”, si trate di Diu che si palese ai oms (Gjen 16,7). I agnui a son creaturis diferenziadis di Diu, a son la sô schirie, o i siei “fîs” (Jp 1,6; Sal 29,1). A son i mes di Diu (la peraule “agnul” par grêc e vûl dî “mes”). A puedin puartâ la muart e la distruzion o ben vuardâ i sengui e i popui. Rafael al è mandât par indreçâ Tubiute fin inte Medie. La dutrine dai agnui e cjaparà pît tal gjudaisim e tal GT.
  • 5,6 - Ragje, cumò Rai, e jere une citât dongje Teheran. Ma il libri nol bacile pe precision dai lûcs. I interesse dome di fâ capî che il viaç al jere une vore lunc.
  • 5,22 - Si diseve “sûr” tant a la nuvice che a la morose.
Cjapitui: