BIBIE IN LINIE

Corinz 1

Introduzion

La prime letare ai Corints

Des cuatri letaris che Pauli i à mandât a la glesie di Corint, cheste e je la prime rivade fintremai a nô. Di fat chi al fevele di vêur mandade un’altre letare, ma che però no le vin (1 Cor 5,9). Pauli al à fondade la glesie di Corint sul scomençâ dai agns cincuante (51/52) d.d.C., cuntun an e mieç di grande ativitât (At 18,11). Cuant ch’al dete la letare, Pauli al è a Efeso, tor la metât dai agns cincuante (54/55), là ch’al à intenzion di fermâsi infinamai a lis Pentecostis (16,8). Ur fâs savê ai cristians di Corint ch’al varès chê di passâ in Macedonie e di fermâsi dopo li di lôr par dut l’inviêr (16,5-7).

L’apuestul al à vudis gnovis de comunitât di Corint midiant des informazions che i davin i cristians ch’a levin ca e là di Corint a Efeso. La comunitât e sta passant un brut moment par vie di tensions e di robis che no van. Al è rivât a Efeso un trop di animadôrs pastorâi di Corint, la famee di Stefane, che i àn sotoponût un pocjis di cuistions in merit de vite de comunitât cristiane.

La letare e je une rispueste di Pauli a lis cuistions di caratar pratic-pastorâl. Si vierç cu la direzion e cuntune preiere là che Pauli al dà une idee de comunitât cristiane di Corint, un grum vivarose e spiritualmentri ricje (1,1-9). L’ultin cjapitul al trate di racomandazions, di progjets di viaçs e di salût prin di lassâsi (16,1-23).

Il prin cantin che Pauli al fronte e je la mode ch’e sta cjapant pît te glesie a pene plantade di Corint: si stan inmaneant clapis o corints che si riclamin al missionari fondatôr (Pauli) o al oratôr preseât (Apol) o ben al sorestant storic Chefa (Pieri). Di front di cheste tindince a dividisi, Pauli ur riclame la sostance dal vanzeli: contâ la muart e la risurrezion di Gjesù. Al è chi che i cristians a àn di tornâ a cjatâ la lôr identitât e un rapuart coret cui missionaris, cun chei che a puartin la dutrine e cun chei ch’a regin la glesie (1,10-4,21).

Il secont mac di cuistions che Pauli al fronte a son robis fûr di strade ch’a puartin prejudizi a la vite morâl e comunitarie (5,1-6,20).

Dopo al rispuint a lis cuistions che i vevin sotoponût par scrit i responsabii pastorâi a Efeso. La prime e rivuarde il matrimoni. I cristians di Corint no rivin adore di fâ cumbinâ come cu va la lôr sielte cristiane cu la vite matrimoniâl. Pauli al sclarìs i dubits partint de tradizion bibliche e dal vanzeli, cuntune linie coerent e ecuilibrade (7,1-40).

Un’altre cuistion vive ch’e divît la comunitât di Corint e rivuarde i rapuarts cul ambient sociâl e religjôs: il câs des cjars sacrificadis ai dius. Puedino i cristians comprâ cjar vendude in becjarie o acetâ se un amì o un cognossint ju invide a gustâ s’al sa che la cjar e je za stade ufierte tal templi in onôr dai dius? And è cristians libars e vierts che no àn pêl di scrupul, a la cuâl che altris a àn l’impression di tornâ a la pratiche de idolatrie. Pauli ur mostre i criteris di fede e di amôr cristian par compuartâsi come cu va (8,1-11,1).

Ur dà ancje cualchi regule sul mût di compuartâsi de femine te semblee cristiane e intant che si fâs l’eucaristie (12,1-34).

Un cantin une vore sintût inte comunitât di Corint al è chel di savê stazâ e doprâ i dons spirituâi o carismis (12,1-14,40).

Par ultin, l’apuestul al fronte la cuistion de resurrezion dai muarts. Pe mentalitât greche, ch’e sbelee il cuarp matereâl, e je grivie di ameti che i muarts a resurissin realmentri cul lôr cuarp. Alore Pauli si ripie al credo fondamentâl cristian e al tire lis conseguencis in merit a la virtût ch’e à la resurezion di Crist par salvânus (15,1-58).

In struc, la prime letare ai Corints e je une vore di grande impuartance come document des tradizions de prime glesie. E nus pant ancje il sisteme ch’al à Pauli di fâ il pastôr: frontâ lis cuistions pastorâls par dâur une man ai cristians tal cjatâ lis resons di fonde de lôr vite, inlidrisadis te fede in Gjesù Crist muart e resurît.