BIBIE IN LINIE

Cjapitul 5

“DIU NUS À SALVÂTS DI GRANCJ PERICUI”

Fin di Gjason

5 1 In chel fratimp Antioc al preparà la seconde campagne in Egjit. 2 Sun dute la citât, par corante dîs, si viodè a cori par aiar cjavalîrs cun vistîts d’aur, armâts di lancis e disponûts in schirie, cu lis spadis prontadis, 3 e trops di cjavalîrs za pronts par combati e assalts e scuintris di une bande e di chê altre e dut un davuei di scûts, boscs di lancis, frecis tiradis, slusignâ di armaduris e coracis di ogni fate. 4 E ducj a preavin par che la vision e fos di bon augûr.

5 Slargjantsi la voghe, false, che Antioc al jere passât in chel altri mont, Gjason al cjolè daûrsi no mancul di mil oms e i dè l’assalt a la citât. Si invià la lote su lis muris e, cuant che la citât e jere aromai cjapade, Menelao al lè a parâsi te acropoli. 6 Gjason al fasè maçalizi de sô int cence nissun dûl di sorte, no rivant a capî che une vitorie cuintri de sô stesse int al jere il colm de disfate e inludintsi di trionfâ sui siei nemîs e no su la sô int. 7 Nol rivà però a cjapâ in man il podê e a la fin, cul disonôr dal tradiment, al tornà indaûr a parâsi te Amantide. 8 Ma i capità tal ultin un brut distin. Incolpât daprûf di Arete, re dai arabos, scjampant di citât in citât, perseguitât di ducj e odeât tant che traditôr des leçs, cjalât cun riviel tant che sassin de sô patrie e de sô int, lu sburtarin in Egjit. 9 Chel ch’al veve mandâts in esili tante int de sô patrie, al murì in esili parmìs dai spartans, là che si jere ridusût a cirî un ripâr in non de comunance di çocje. 10 Lui, ch’al veve lassade tante int cence sepulture, al finì che nissun no lu vaì, cence pêl di sepulture e cence un cjanton tal tombâl dai siei vons.

Devastazion dal templi

11 Cuant che il re al vignì a savê chescj fats, al pensà che ancje la Gjudee si stave rivoltant. E cussì, tornant indaûr dal Egjit, rabiôs come une besteate, al cjapà la citât cu lis armis 12 e ur dè l’ordin ai soldâts di fruçâ cence remission ducj chei ch’a cjatavin e di copâ chei ch’a levin a parâsi intes cjasis. 13 Al fo un maçalizi di zovins e di viei, un stermini di oms, di feminis e di fruts, une copadice di fantatis e di canais. 14 A sparirin in trê solis zornadis otante mil di lôr: corante mil te lote e no mancul dai copâts a forin chei che ju venderin sclâfs.

15 Nancjemò no content, Antioc al olsà a meti pît tal templi plui sant di dut il mont, cun Menelao, deventât traditôr des leçs e de patrie, che i faseve strade. 16 Al gafà cun chês mans sacrileghis il furniment sant; dut ce che chei altris rês lu vevin puartât par fâ plui biel e plui sflandorôs il lûc e come segnâl di onôr, lui lu rafà cun chês sôs mans sacrileghis.

17 Antioc al montà in supierbie, no rivant a capî che il Signôr si jere disdegnât juste par un lamp par colpe dai pecjâts de int de citât e par chel nol veve bacilât pal lûc. 18 Se il popul no si fos impeolât in tancj pecjâts, come ch’al jere sucedût par Eliodôr che lu veve mandât il re Seleuc par dâi un cuc a la cjamare dal tesaur, cussì ancje lui, a pene rivât, al sarès stât scoreât e discjolt de sô temeritât. 19 Ma il Signôr al veve sielzût no il popul par vie dal lûc, ma il lûc par vie dal popul. 20 Propit par chel ancje il lûc, dopo di jessi stât cjapât dentri tes disgraciis capitadis sul popul, tal ultin al spartì la sô buine furtune; bandonât pe rabie di Chel ch’al pò dut, cuant che il grant Paron al fasè pâs, al tornà in dut il so sflandôr.

Opression dal popul

21 Antioc duncje, strafuîts dal templi mil e votcent talents d’arint, al spesseà a tornâ in Antiochie, crodint, te sô supierbie e alterât come ch’al jere, di vê rivât a cumbinâ che si podès navigâ pe tiere e cjaminâ pal mâr. 22 Al lassà sorintendents par tibiâ il popul: in Gjerusalem Filip, di riunde de Frigje ma di naturâl ancjemò plui barbar di chel che i veve dade l’incariche; 23 sul Garizim Andronic; e in plui Menelao, ch’al veve plui smare di chei altris tal tratâ cu la sô int parcè che nol podeve concepî i gjudeus.

24 Po al mandà il misarche Apoloni cuntun esercit di vincjedoi mil oms e cul ordin di copâ ducj chei ch’a jerin fûr di pupîl e di vendi lis feminis e la canae. 25 Chel, rivât a Gjerusalem, al fasè fente di jessi ben disponût e al stè cuiet fint a la zornade di sabide. Alore, cjatâts i gjudeus te polse, ur comandà ai siei une sfilade militâr 26 e al copà ducj chei ch’a jerin jessûts par lâ a cjalâ e podopo, plombât cu lis armis te citât, al fasè fûr un stragjo di int.

27 Ma Gjude, che i disevin ancje Macabeu, cun altris nûf di lôr, si ritirà tal desert, là ch’al viveve come lis bestiis salvadis, su pes monts, insieme cui siei compagns. A mangjavin dome jerbis, par no sporcjâsi.

Notis:

  • 5,1 - Antioc al fasè la seconde campagne d’Egjit dal 168 p.d.C. Stant a 1 Mac 1,20, tornant indaûr al marçà cuintri di Gjerusalem e al strafuì il tesaur. Chest però al è sucedût te prime campagne, dal 169.
  • 5,6 - La citât e veve di jessi te colme de confusion: di une bande i seguaçs di Onie (jahviscj), di chê altre chei di Menelao (eleniscj) e di chê altre ancjemo i seguaçs di Gjason.
  • 5,8 - Si trate di Arete I re dai nabateus, une int di riunde arabe.
  • 5,9 - Une leiende vielonone e contave che tant i ebreus che i spartans a saltavin fûr di Abram.
  • 5,14 - I numars a son sproposetâts a carat dai abitants. Par vieri si veve gust di staronzâ pluitost par ecès che par difiet.
  • 5,18 - Il pecjât plui grant al jere l’elenisim, ch’al veve cjapât pît a Gjerusalem (viôt 4,10s).
  • 5,20 - Pal principi di solidarietât, il templi al pae pai pecjâts de int.
  • 5,26 - La sfilade militâr le fasevin fûr de citât e un slac di int a jerin lâts a curiosâ.
Cjapitui: