BIBIE IN LINIE

Cjapitul 8

LA CONCUISTE DE TIERE IMPROMETUDE

Concuiste di Ai

8 1 Il Signôr i disè a Gjosuè: “No tu âs di vê plui pôre di nuie! Cjape sù ducj chei che a son bogns di combati. Moviti, va sù cuintri di Ai. Cjale: jo o met tes tôs mans il re di Ai, la sô int, la citât e dute la regjon. 2 Tu fasarâs cun Ai e cul so re precîs che tu âs fat cun Gjeric e cul so re. O vês di cjoli però dome la robe e i nemâi, e la citât tu âs di cjapâle a tradiment, par daûr”.

3 Gjosuè al jevà e cun ducj i oms di vuere al montà sù cuintri di Ai. Gjosuè al sielgè trentemil oms di prime e ju fasè lâ indenant vie pe gnot 4 cun chest ordin: “Atents! Lait a platâsi par daûr de citât, ma cence slontanâsi masse de citât e stait simpri cui vôi vierts. 5 Jo e ducj chei che a son cun me o larin fin dongje de citât e cuant che i oms di Ai a plombaran fûr cuintri di nô come il prin viaç, nô o scjamparìn denant di lôr. 6 Lôr alore nus coraran daûr e nô ju tirarìn lontans de citât, parcè che lôr a disaran: A scjampin denant di nô come chel altri viaç. Biel che nô o scjamparìn denant di lôr, 7 vualtris o saltarês fûr di li che o sês platâts e o cjaparês la citât. Il Signôr, vuestri Diu, us e metarà tes vuestris mans. 8 Une volte cjapade la citât, i darês fûc, seont la peraule dal Signôr. Viodêt che chest al è un ordin!”. 9 Gjosuè ur dè l’ordin di partî e lôr a lerin a platâsi e si plaçarin fra Betel e Ai, a jevade di Ai. Gjosuè al passà la gnot cu la int, 10 e tal indoman, jevât denant dì, al passà in rassegne il popul e al lè sù a Ai in teste dal popul cui anzians di Israel. 11 Ducj chei dal popul che a jerin in stât di combati e che a jerin cun lui, a lerin sù e a rivarin in face de citât e si camparin a tramontane di Ai. Fra Gjosuè e Ai, tal mieç, e jere une valade. 12 Gjosuè al cjolè un cincmil oms e ju platà fra Betel e Ai, a mont de citât. 13 Il popul al sistemà il campament disore de citât e chei platâts a jerin disot. Ta chê gnot Gjosuè si fermà tal mieç de valade.

14 Cuant che il re di Ai al viodè chestis robis, i oms de citât a spessearin a jevâ sù e a saltâ fûr, lui e dut il popul, cuintri di Israel par fruçâlu jù pe cleve ch’e je in face de Arabe; ma nol pensave che chei altris, a tradiment, a jerin platâts daûr de citât. 15 Gjosuè e dute la trope di Israel a faserin fente di cjapâlis di lôr e si meterin a scjampâ come mats pe strade dal desert. 16 Alore dute la int ch’e jere te citât si metè a coriur daûr berlant a plene vôs. Par corii daûr a Gjosuè, si slontanarin de citât. 17 No ’nd jere nancje un om a Ai che no i corès daûrji a Israel: a lassarin la citât spalancade par stâi sot a Israel.

18 Alore il Signôr i disè a Gjosuè: “Slungje viers Ai la siabule che tu âs te man, parcè che jo te consegni tes tôs mans”. Gjosuè al slungjà la siabule che al veve in man cuintri de citât. 19 A pene che al slungjà la man, chei che a jerin platâts, petant fûr di corse di li che a jerin, a jentrarin di buride te citât, le cjaparin e a spessearin a dâi fûc.

20 La int di Ai si voltarin e a vioderin: ve che il fum de citât al leve sù fint in cîl. Nissun di lôr nol rivà a tovâle ni di une bande ni di chê altre, intant che il popul che al scjampave viers il desert si voltave cuintri di chei che i corevin daûr. 21 Viodint che chei scuindûts a vevin cjapade la citât e ch’e vignive sù de citât dute une fogule, Gjosuè e dut Israel si voltarin a colp e a plombarin su la int di Ai. 22 A saltarin fûr de citât ancje chei altris a dâur une man, in mût che la int di Ai si cjatà sfrente dai israelits bande par bande. Ju pestarin fin che no ’nt restà vîf un o che al rivàs a scjampâ. 23 Il re di Ai però lu cjaparin vîf e jal menarin a Gjosuè. 24 Cuant che Israel al vè finît di maçâ dute la int di Ai, te campagne e tal desert là che ur vevin corût daûr, e che a forin fats fûr a fîl di spade fin che and jere, dut Israel al tornà a Ai e al fasè fûr a fîl di spade dute la int. 25 In chê dì si calcole che a forin maçâts, fra oms e feminis, un dodismil, ven a stâi dute la int di Ai.

26 Gjosuè nol ritirà la man là che al tignive la siabule finamai che no forin maçâts ducj chei di Ai. 27 Israel al puartà vie, sore, dome i nemâi e la robe de citât, seont l’ordin che il Signôr i veve dât a Gjosuè. 28 Gjosuè i dè fûc a Ai ridusintle intun grum di maseriis, un lûc che a viodilu si strenç ancjemò il cûr. 29 Il re di Ai lu picjà tor di un arbul fintremai sore sere; ma sul lâ a mont dal soreli Gjosuè al dè l’ordin di tirâ jù il muart dal arbul; po lu butarin su la jentrade de puarte de citât e a ingrumarin parsore une grande grumbule di claps, che si viodile ancjemò.

Semblee gjenerâl a Sichem. Rinovazion dal pat

30 Alore Gjosuè i fasè un altâr al Signôr, Diu di Israel, su la mont di Ebal, 31 come che Mosè, servidôr dal Signôr, ur al veve ordenât ai fîs di Israel, seont ce che al è scrit te leç di Mosè: un altâr di claps grês che no ju veve tocjâts il fier. i ufririn al Signôr olocauscj e ancje sacrificis di comunion.

32 Lassù Gjosuè al picà su lis pieris une copie de leç di Mosè, che lui le veve scrite denant dai fîs di Israel. 33 E dut Israel, i siei anzians, i siei scrituriscj, ducj i siei Judiçs, i forestîrs come la int dal puest, a stavin in pîts di une bande e di chê altre de arcje, in face dai predis levits che a puartavin l’arcje dal pat dal Signôr, mieçs de bande de mont di Garizim e mieçs de bande de mont di Ebal, come che al veve ordenât Mosè, servidôr dal Signôr, par benedî dut il popul di Israel. 34 Daspò Gjosuè al leiè dutis lis peraulis de leç – la benedizion e la maludizion – daûr che al jere scrit tal libri de leç. 35 Gjosuè nol lassà fûr nancje une peraule di dut ce che al veve dât ordin Mosè e al leiè denant di dute la trope di Israel, comprendudis lis feminis, i canais e i forescj che a levin indenant cun lôr.

Notis:

  • 8,29 - Ancje altris popui a picjavin cussì i cadavars tor dai arbui. Stant a la leç di Dt 21,22, i muarts si veve di tirâju jù prime di gnot, come che a àn fat cun Gjesù (Zn 19,31).
  • 8,30-35 - Al è un toc che al cjonce la storie de concuiste di Canaan. Lu à metût dentri un redatôr. Di front de mont di Ebal e jere la mont di Garizim, là che plui in ca i samaritans a vevin fat sù un templi par no lâ a Gjerusalem (viôt Zn 4,21).
Cjapitui: