BIBIE IN LINIE

Cjapitul 5

LA CONCUISTE DE TIERE IMPROMETUDE

Circuncision dai fîs di Israel

5 1 Cuant che ducj i rês dai amoreus che a jerin a stâ di là dal Gjordan, a mont, e ducj i rês dai cananeus che a jerin a stâ in face dal mâr a vignirin a savê che il Signôr al veve suiadis lis aghis dal Gjordan denant di Israel fin cuant che no jerin passâts ducj, si sintirin a dispicjâsi il cûr e a pierderin dut il coragjo che a vevin denant dai israelits.

2 Tal fratimp, il Signôr i disè a Gjosuè: “Fasiti curtìs di claps spiçâts e torne a circuncidi i israelits pe seconde volte”. 3 Gjosuè al preparà i curtìs di clap e al circuncidè i israelits sul çuc di Aralot. 4 Il parcè che Gjosuè al fasè cheste circuncision al è chest: ducj i mascjos che a jerin saltâts fûr dal Egjit in grât di podê puartâsi une arme, a jerin muarts tal desert, pe strade, dopo che a jerin saltâts fûr dal Egjit. 5 Sicheduncje dute cheste int saltade fûr e jere stade circuncidude, ma la int nassude tal desert, pe strade, dopo che a jerin saltâts fûr dal Egjit, no ju vevin circuncidûts; 6 parcè che par corant’agns i israelits a vevin torseonât pal desert fin che dute la int no jere muarte, vadì ducj i oms saltâts fûr dal Egjit in etât di podê combati. No vevin volût scoltâ la vôs dal Signôr e il Signôr al veve zurât che no ju varès lassâts viodi la tiere che al veve zurât ai lôr vons di dânuse a nô, une tiere là che a scorin a riui lat e mîl. 7 Rivuart ai lôr fîs ju metè impen di lôr e a son chei che Gjosuè ju à circuncidûts: no jerin nancjemò no circuncidûts, parcè che no vevin rivât a circuncidiju par viaç. 8 Finît di circuncidi dute la int, si fermarin sul puest, tal campament, fin che a forin vuarîts. 9 Alore il Signôr i disè a Gjosuè: “Vuê us ài tirât vie il disonôr dal Egjit”. Al è par chel che i meterin non a di chel lûc Galgale, fint in dì di vuê.

Celebrazion de pasche

10 I israelits si camparin a Galgale e li a faserin la pasche, ai cutuardis dal mês, sore sere, te plane di Gjeric. 11 Tal indoman de pasche a mangjarin la robe di chê tiere, pan cence levan e spîs brustulîts, in chê stesse dì. 12 Tal indoman che a vevin mangjade robe di chê tiere, no colà altri la mane. I israelits, che no vevin plui la mane, a mangjarin in chel an robe de tiere di Canaan.

13 Gjosuè, che al jere dongje di Gjeric, al alçà i vôi e al viodè un om impilât denant di lui cu la spade sfodrade in man. Gjosuè i lè dongje e i disè: “Sêstu cun nô o cuintri?”. 14 I rispuindè: “Pononò! Jo o soi il sorestant des schiriis dal Signôr, e o soi rivât in chest moment”. Gjosuè si butà cu la muse par tiere, lu adorà e i disè: “Ce i disial il gno Signôr al so famei?”. 15 Il sorestant des schiriis dal Signôr i disè a Gjosuè: “Gjaviti i sandui dai pîts, parcè che la tiere che tu balinis e je sante”. E Gjosuè al fasè cussì.

Notis:

  • 5,12 - La mane no cole altri parcè che il timp dal desert al è finît. Di cumò indenant al scomence il timp de sistemazion tune tiere dute lôr. E il prin spieli si lu à tal pan cence levan e tai spîs brustulîts, che si pò vêju dome lavorant la tiere.
  • 5,13 - A son fruçons di une tradizion vielone e aromai pierdude. La concuiste de tiere di Canaan e je viodude tant che une imprese personâl dal Signôr. Stralusint il paragon cu la vision dal baraçâr di Mosè (Es 3,5; 19,12).
Cjapitui: