BIBIE IN LINIE

Cjapitul 10

I PRECEDENTS DE LOTE

Demetri I al domande l’aleance di Gjonate

10 1 Tal an cent e sessante Alessandri Epifane, fi di Antioc, si imbarcjà e al cjapà Tolemaide; lu acetarin par re e al tacà a regnâ. 2 Cuant che al vignì a savêlu, il re Demetri al tirà dongje un esercit di fâ pôre e al partì par combati cuintri di lui. 3 Demetri i mandà letaris ancje a Gjonate cun peraulis di pâs par fâi plait. 4 Di fat al diseve: “Spesseìn a fâ pâs cun lôr, prime che Gjonate al fasi un pat cun Alessandri cuintri di nô. 5 Parcè che si visarà di sigûr di ducj i mâi che i vin fat a lui, ai siei fradis e al so popul”. 6 I lassà libertât di tirâ dongje soldâts, di prontâ armis e di considerâsi un so aleât e al ordenà che i tornassin i ostagjos ch’a jerin te Acre.

Gjonate si trasferìs a Gjerusalem

7 Gjonate alore al vignì a Gjerusalem e al leiè lis letaris denant di dut il popul e di chei de Acre. 8 Chei a cjaparin un bon spac cuant che a sintirin che il re i dave libertât di tirâ dongje soldâts. 9 Chei de Acre i molarin i ostagjos e lui ur ai tornà ai lôr gjenitôrs. 10 Gjonate si sistemà in Gjerusalem e al scomençà a tornâ a fâ sù e a restaurâ la citât. 11 Ur dè ordin ai muradôrs di fâ sù lis muris e la cente torator de mont di Sion cun pieris scuadradis di fuartece, e cussì a faserin. 12 I forescj ch’a jerin tes fuartecis fatis sù di Bachide a scjamparin; 13 ognidun al bandonà la sô place par tornâ te sô tiere. 14 Dome in Bet-Zur a jerin restâts un trop di traditôrs de leç e dai comandaments, ch’a plaçarin li il lôr côf.

Alessandri Epifane al nomene Gjonate prin predi

15 Il re Alessandri al vignì a savê des promessis che Demetri i veve fatis a Gjonate; i contarin ancje des batais e dai ats di valôr che lui e i siei fradis a vevin fats e des vitis ch’a vevin frontadis 16 e al disè: “Rivarìno a cjatâ fûr un altri om compagn di chest? Fasìnsal amì e aleât”. 17 Alore al scrivè une letare e je mandà. Al diseve: 18 “Il re Alessandri al fradi Gjonate, salût! 19 O vin sintût a dî di te che tu sês un om fuart e potent e disponût a deventâ nestri amì. 20 Pa la cuâl nô ti nomenìn vuê prin predi dal to popul e amì dal re – i veve mandade ancje la purpure e une corone d’aur – par che tu proviodis al nestri ben e che tu restis in buinis cun nô”. 21 Gjonate al scomençà a metisi intor la munture sante tal setim mês dal an cent e sessante, te fieste des tendis, e al tirà dongje soldâts e al prontà un grumon di armis.

Gnovis propuestis di Demetri refudadis di Gjonate

22 Demetri al vignì a savê chestis robis e al restà displasût. Al disè: 23 “Parcè po vino lassât che Alessandri al rivàs prime di nô tal sigurâsi l’amicizie dai gjudeus a so vantaç? 24 I scrivarai ancje jo peraulis di invît cun promessis di onôrs e di regâi, par ch’a passin de nestre bande”. 25 Ur scrivè cussì: “Il re Demetri al popul dai gjudeus, salût! 26 O vês stât al pat cun nô e o sês restâts fedêi a la nestre amicizie e no sês passâts cui nestris nemîs: lu vin savût e o sin contentons. 27 Restait salts, duncje, te vuestre fedeltât cun nô e nô o savarìn ricompensâus di ce che o fasarês par nô. 28 Us darìn grandis inmunitâts e us colmarìn di regâi. 29 Di cumò indenant us dispegni vualtris e ducj i gjudeus des tassis de sotanance, de tasse sul sâl e des coronis. 30 O rinunci di vuê indenant e par simpri a tirâ sot de Gjudee e dai trê distrets ch’a son cjapâts dentri di jê, de Samarie e de Galilee, la tierce part dal forment e miegis des pomis ch’o ài dirit. 31 Gjerusalem e sarà sante e sfrancjade, comprendût il so teritori, des decimis e des tassis. 32 O rinunci ancje a la paronance su l’Acre in Gjerusalem e je doi al prin predi par ch’al meti int di sô sielte a vuardeâle. 33 O lassi libare, cence pratindi nuie, ogni persone gjudee menade in sclavitût de tiere de Gjudee in dut il gno ream; ju sfrancji ducj des tassis, ancje di chês sul besteam. 34 Dutis lis fiestis e lis sabidis e lis lunis gnovis e i trê dîs prime e i trê dîs dopo de fieste, ch’a sedin di esenzion e di inmunitât par ducj i gjudeus ch’a son tal gno ream; 35 nissun nol podarà fâur cause o malegraciis par nissune reson. 36 Tal esercit dal re a podaran jentrâ fint a trê mil gjudeus, ch’a varan il lôr solt compagn di ducj i soldâts dal re. 37 Un pôcs di lôr a saran metûts tes plui grandis fuartecis dal re e altris a varan ancje incarichis di fiducie tal ream. I lôr sorestants e i lôr comandants a saran sielzûts framieç di lôr e a podaran vivi seont lis lôr leçs, come ch’al à dât ordin il re ancje te tiere de Gjudee. 38 I trê distrets, che de tiere di Samarie a son stâts cjapâts dentri te Gjudee, i saran ricognossûts a la Gjudee e a saran sotponûts a di un sôl, di mût che no dipendin di altre autoritât che no sedi chê dal prin predi. 39 I regali al templi di Gjerusalem, pes spesis ch’a coventin pal santuari, Tolemaide e i siei contors. 40 Par chel che mi rivuarde me, i regali ogni an cuindis mil siclis d’arint, gjavâts dai dirits dal re su lis jentradis dai lûcs ch’a butin di plui. 41 E dutis chês altris jentradis, che i ministradôrs no àn passât ta chescj ultins agns, di chi indenant lis daran pes voris dal templi. 42 In plui, i cinc mil siclis ch’a vignivin gjavâts dal templi su lis jentradis di ogni an, a saran rimetûts parcè che a son dai predis ch’a funzionin li. 43 Ducj chei ch’a laran a parâsi tal templi di Gjerusalem e dentri dal so teritori, par cuistions di debits cul re o par cualunche altre reson, a saran lassâts libars cun dute la robe che lôr a àn tal gno ream. 44 Ancje pes spesis tal tornâ a fâ sù o tal restaurâ il templi e proviodarà la casse dal re. 45 Compagn par chel ch’al rivuarde costruzions di muris o voris di rinfuartiment torator di Gjerusalem, lis spesis a saran a cont dal re, come ancje lis voris par tornâ a fâ sù chês altris muris in Gjudee”.

46 Cuant che Gjonate e il popul a sintirin chestis peraulis, no lis cjaparin par veris e no lis acetarin, parcè che si impensavin di trop mâl che lui i veve fat a Israel e di trop che ju veve fats tribulâ. 47 A deciderin invezit par Alessandri, parcè che al jere stât il prin a proponiur un pat, e i forin simpri fedêi.

Muart di Demetri

48 Il re Alessandri al tirà dongje grandis fuarcis e al marçà cuintri di Demetri. 49 I doi rês a tacarin batae e l’esercit di Demetri al fo fat scjampâ; Alessandri ur corè daûr e ju batè. 50 Si combatè cence padin fin che il soreli nol lè a mont e in chê dì al colà ancje Demetri.

Aleance di Alessandri cun Tolomeu

51 Alessandri al mandà mes di Tolomeu re dal Egjit cun chestis peraulis: 52 “Ve, o soi tornât tal gno ream e mi soi sentât su la sente dai miei vons. O ài tornât a cjapâ il comant e o ài batût Demetri. – Lui al veve cjapât il gno ream 53 ma jo i ài fate vuere e lui e il so esercit a son stâts batûts dal nestri e nô si sin sentâts su la sô sente regâl –. 54 Parcè no fasìno un pat di amicizie fra di nô? Tu lassimi cjoli tô fie, jo o deventarai to ginar e ti darai a ti e a jê regâi degns di te”.

55 Tolomeu i rispuindè: “Furtunade la zornade che tu sês tornât te tiere dai tiei vons e che tu ti sês sentât su la sente dal lôr ream. 56 O fasarai ce che tu proponis te tô letare, ma anìn incuintrimi fintremai a Tolemaide, par ch’o podìn viodisi in muse, e jo o deventarai to missêr, come che tu âs domandât”.

57 Tolomeu al partì dal Egjit cu la fie Cleopatre e al rivà a Tolemaide tal an cent e sessantedoi. 58 Il re Alessandri i lè incuintri; Tolomeu i dè sô fie Cleopatre e al fasè il so nuviçâr in Tolemaide cun grande pompe, come ch’e je usance dai rês.

Gjonate nomenât comandant

59 Il re Alessandri i scrivè ancje a Gjonate, par che i les incuintri. 60 Lui al lè a Tolemaide cuntune grande parade e si incuintrà cui doi rês. Ur ufrì a lôr e ai lôr amîs aur e arint e une vore di regâi e al cjatà gracie ai lôr vôi. 61 Però la piês razate di Israel, ch’a vevin tradide la leç, si meterin d’acuardi cuintri di lui par metilu a mâl, ma il re no ju scoltà gran. 62 Invezit il re al comandà di gjavâi a Gjonate la sô munture e di riviestîlu di purpure; e cussì a faserin. 63 Il re lu fasè sentâ dongje di sè e ur disè ai siei graduâts: “Passait la citât fûr par fûr insieme cun lui e berlait che nissun nol ciri di metilu a mâl par nissune reson e che nissun no i fasi malegraciis di nissune sorte”. 64 Cuant che chei che lu vevin metût a mâl a vioderin ducj i onôrs che i fasevin, come ch’al veve fat berlâ il re, e ch’al jere stât riviestît di purpure, a fuirin ducj. 65 Il re lu colmà di onôrs e lu segnà fra i prins dai siei amîs e lu nomenà comandant e governadôr de provincie. 66 Podopo Gjonate al tornà a Gjerusalem content e in pâs.

Demetri II cuintri di Alessandri

67 Tal an cent e sessantecinc, Demetri, fi di Demetri, di Crete al vignì te tiere dai siei vons. 68 Il re Alessandri, cuant che al vignì a savêlu, si avilì che mai e al tornà in Antiochie. 69 Demetri al nomenà Apoloni governadôr de Celesirie e chel, dât dongje un grant esercit, al vignì a campâsi des bandis di Jamnie e i mandà al prin predi Gjonate chest mes: 70 “Tu tu sês l’unic a metiti cuintri di nô e par colpe tô mi ridin e mi sbelein. Parcè ti fasistu fuart cuintri di nô stant su pes monts? 71 Se tu sês propit tant sigûr des tôs fuarcis, ven jù cuintri di nô intal plan e misurìnsi culì, parcè che jo o ài daûrmi la fuarce des citâts. 72 Informiti e tu savarâs cui ch’o soi jo e cui ch’a son chei altris miei aleâts. Ti disaran: No rivarês a tignî salt il pît denant di nô, parcè che za dôs voltis i tiei vons a son stâts batûts di nô inte lôr tiere. 73 Pa la cuâl no tu rivarâs a tignî teste a la cjavalarie e a un esercit come il nestri intal plan, là che no ’nd è ni crete ni foran ni lûc di lâ a parâsi”. 74 Cuant che Gjonate al sintì lis peraulis di Apoloni, si inrabià: al sielgè dîs mil oms e al jessì di Gjerusalem. So fradi Simon i vignì incuintri par dâi une man. 75 Si campà dongje di Jope, ma la int e veve sierade la citât, parcè che a Jope al jere un presidi di Apoloni. I derin la gafe; 76 la int di Jope, spirtâts, i viergerin e Gjonate al cjapà Jope. 77 Apoloni al vignì a savêlu e al prontà trê mil cjavai e un grant esercit e al marçà cuintri di Asdod, come s’al ves vude intenzion di lâ di chê bande, ma a colp al voltà viers de plane, parcè che al veve une cjavalarie ben furnide che i dave sigurece. 78 Gjonate i corè daûr de bande di Asdod e i esercits a tacarin batae. 79 Apoloni al veve lassât un miâr di cjavalîrs platâts daûr di lôr; 80 Gjonate però si jere inacuarzût ch’al veve un pericul daûr des spalis. Lôr a cerclarin lis sôs schiriis e a traerin frecis cuintri des sôs trupis di buinore fintremai sore sere. 81 Ma lis trupis a tignirin dûr, come ch’al veve ordenât Gjonate, biel che i cjavai di chei altris si scanarin. 82 Alore Simon al fasè vignî indenant lis sôs schiriis e al frontà la falangje e stant che la cjavalarie e jere sfinide, a forin batûts e a scjamparin. 83 I cjavalîrs si dispierderin tal plan e chei altris a lerin a parâsi in Asdod e a jentrarin in Bet-Dagon, tal templi dal lôr diu, cirint salvament. 84 Gjonate i dè fûc a Asdod e a lis citâts dulintor, al rafà dute la lôr robe e al brusà ancje il templi di Dagon cun ducj chei ch’a jerin lâts a parâsi. 85 Il numar dai muarts di spade e dai muarts di fûc al trussà i vot mil di lôr. 86 Daspò Gjonate al gjavà il campament di li e si campà in face di Ascalone e la int de citât i vignì incuintri cun grancj onôrs. 87 Cussì Gjonate al tornà in Gjerusalem cui siei oms cjamâts di robe rafade. 88 Il re Alessandri, sintint chestis gnovis, al volè onorâ ancjemò di plui Gjonate; 89 i mandà une fibie d’aur, di chês che si è in consuet di dâur ai parincj dal re, e i dè la paronance di Ekron e di dutis lis tieris dulintor.

Notis:

  • 10,1 - O sin dal 152 p.d.C. Il non vêr di Alessandri Epifane al jere Balas. Si diseve fi di Antioc IV e fradi di Antioc V Eupator. Lu vevin stiçât a fâsi nomenâ re ancje i romans, seneôs di indebulî il ream dai seleucidis.
  • 10,3 - Demetri, savint dal pericul di une aleance fra Gjonate e Balas, al spessee a fâi bon plait, ufrint dut ce ch’al podeve fâi gole.
  • 10,10 - Ancje se nol veve propit un permès uficiâl, Gjonate si aprofite dal so grât di comandant in teste e de debolece di chel altri. E jere une ocasion masse golose par strassâle.
  • 10,14 - A jerin i traditôrs gjudaics, ch’a vevin vût miôr butâsi cui eleniscj.
  • 10,18 - Il titul di “fradi” si davilu, tes relazions diplomatichis, a lis personis une vore impuartantis. Al è clâr che Alessandri nol fâs il cragnin, tal intent di ingraciâsi Gjonate.
  • 10,20 - Il prin predi al jere, in chê volte, la plui grande autoritât religjose e civîl dal popul gjudaic. L’incariche e jere restade vacante siet agns prime, cu la muart di Alcimo.
  • 10,21 - E je la munture ch’al fevele in lunc e in larc il libri dal Esodo (Es 28,2s e 39,1s). O sin dal 152, a la fin di setembar o ai prins di otubar (mês di Tisri). Gjonate al acete la innomine parcè che no jere la prime volte che il prin predi al vignive nomenât dal re de Sirie e po al jere di famee di predis (2,1).
  • 10,25 - Demetri, vuait, i scrîf a dut il popul (o nazion) dai gjudeus, savint ch’and jere un slac di eleniscj.
  • 10,29 - Il guvier centrâl al cjapave sù ogni an, dai popui sometûts, une tasse a rate purizion de int e des risorsis. In plui la Sirie e veve il monopoli dal sâl dal mâr Muart. In soreplui, tes grandis ocasions, i mandavin al re coronis d’aur o il lôr valôr in bêçs.
  • 10,31 - A lis citâts là ch’a jerin i grancj santuaris nazionâls, i rês ur davin la cualifiche di “sante”, cun dirit di lâ a parâsi e di jessi rispietadis ancje dai forescj.
  • 10,34 - “Trê dîs prime e trê dîs dopo”: al jere il timp che ur leve ai pelegrins lontans di Gjerusalem par vignî tes solenitâts di pasche, di pentecostis e des tendis (Es 23,17; 34,23; Dt 16,16).
  • 10,37 - Lis leçs ebraichis a domandavin un compuartament a part: polsâ la sabide, no mangjâ certs nemâi e rispietâ lis lôr fiestis.
  • 10,46 - Si tratave di une gjenerositât masse spropositade par cjapâle par vere, soredut de part di un che ju veve lambicâts dome avonde. E po a jerin promessis ch’a partivin di un om ch’al stave passant un brut moment.
  • 10,50 - O sin dal 150 p.d.C. Demetri al veve regnât par undis agns e al lassave doi fîs.
  • 10,51 - Si trate di Tolomeu VI Filometor (181-145 p.d.C.), ch’al veve judât Alessandri a deventâ re.
  • 10,57 - Cleopatre, jentrant tal palaç di Antiochie, e messedarà la mignestre par trent’agns, paronant sui siei trê oms (Alessandri, Demetri II e so fradi Antioc VII).
  • 10,61 - “La piês razate di Israel”. Il test al met “fîs di Belial”. A jerin i solits ebreus passâts cui eleniscj.
  • 10,63 - Une cerimonie compagne e je ripuartade in Gjen 41,43, a rivuart di Josef proclamât vicerè dal Egjit, e in Est 6,11, a rivuart di Mardocheu onorât de cort de Persie.
  • 10,67 - O sin dal 147 p.d.C. Demetri al jere il prin fi di Demetri I Soter. Al pretindeve la sente di so pari.
  • 10,69 - La Celesirie e jere la regjon vongulade fra il Liban e l’Antiliban. Culì si intint la provincie dal imperi seleucidis a soreli a mont, dal Eufrât fint ai confins cul Egjit.
  • 10,83 - Salacor a scrupulavin che Gjonate al rispietàs il dirit di ripâr ch’a vevin i templis.
  • 10,89 - I “parincj dal re” a jerin i prins dignitaris des corts elenistichis. Si viôt propit che Alessandri nol voleve restâ indaûr in nuie.
Cjapitui: