BIBIE IN LINIE

Cjapitul 8

I PRECEDENTS DE LOTE

La potence dai romans

8 1 Tal fratimp Gjude al vignì a cognossi il non dai romans: ch’a jerin une vore fuarts e che ur davin une man a chei che si metevin cun lôr e che ur acordavin amicizie a ducj chei che ur e domandavin e ch’a jerin fuarts e potents. 2 I contarin des lôr vueris e dai ats di valôr ch’a vevin fat framieç dai galazians: di cemût che ju vevin vinçûts e sotponûts a lis tassis. 3 Al veve ancje savût ce ch’a vevin fat vie pe Spagne par cjapâ lis minieris di aur e di arint ch’a son ventilà; 4 e cemût ch’a vevin sometude dute la regjon cun sintiment e cence mai molâ, seben che il teritori al jere une vore lontan di lôr, e ch’a vevin vinçûts i rês ch’a jerin vignûts cuintri di lôr dai ultins confins dal mont: ju vevin batûts e ur vevin moladis scopulis tremendis e chei altris rês ur paiavin la tasse a lôr ogni an. 5 A vevin po batût in vuere e sometût Filip e Perseu re dai chitim, e chei che si jerin rivoltâts cuintri di lôr. 6 Al vignì a savê che Antioc il grant, re de Asie, al jere lât a combati cuintri di lôr cun cent e vincj elefants e cun cjavalarie e cun cjars e cuntun esercit di no rivâ nancje a contâlu e ch’al jere stât batût di lôr, 7 che lu vevin cjapât vîf e che i vevin imponût di paiâ, a lui e a chei daûr di lui, une tasse sproposetade, di consegnâur ostagjos e di molâur teritoris: 8 la regjon de Indie, la Medie, la Lidie, des miôrs ch’a vevin, e che, dopo di vêjes cjoltis a lui, jes vevin dadis al re Eumene. 9 I contarin ancje di cemût che i grêcs a vevin decidût di frontâju e di fruçâju, 10 ma che lôr a jerin vignûts a savê e a vevin mandât cuintri di lôr dome un gjenerâl; si jerin frontâts e a jerin muarts un stragjo; i romans a vevin menadis vie in presonie lis lôr feminis e i lôr fruts e a vevin rafade la lôr robe, a vevin cjapât il teritori e a vevin sdrumadis lis lôr fuartecis e ju vevin ridusûts sotans fint a vuê. 11 Chei altris reams e lis isulis e ducj chei che par cumbinazion si jerin metûts cuintri di lôr, ju vevin fruçâts e ju vevin fats sotans; cui lôr amîs, invezit, e cun chei che si poiavin sun lôr, a jerin restâts in buinis. 12 A vevin fat sotans i rês confinants e chei lontans e chei ch’a sintivin il lôr non a jerin cjamâts di pôre. 13 Chei che lôr a vuelin dâur une man e fâju regnâ, a regnin; chei che lôr a vuelin, ju butin jù, cun tant ch’a son deventâts fuarts. 14 Cun ducj chescj lusors, nissun di lôr no si à mai metude sul cjâf une corone e nancje no si vistissin di purpure par sen di grandece. 15 A àn inmaneât un consei e ogni dì tresinte e vincj conseîrs a cuistionin a font sun dut ce che i zove al popul pal so ben. 16 I dan il comant e il guviêr di dute la lôr tiere a di un di lôr par un an e ducj a stan sotponûts a di chel; no ’nd è fra di lôr ni invidie ni gjelosie.

Aleance di Gjude cui romans

17 Alore Gjude al sielgè Eupolem, fi di Zuan, fi di Acos, e Gjason, fi di Eleazar, e ju mandà a Rome a fâ amicizie e aleance cun lôr, 18 par liberâsi dal jôf, parcè che a viodevin che il ream dai grêcs al jere rissolût a ridusi Israel in sotanance. 19 A lerin fint a Rome cuntun viaç lunc lunc; a jentrarin tal senât e a fevelarin cussì: 20 “Gjude, che i dìsin ancje Macabeu, i siei fradis e il popul dai gjudeus nus àn mandâts di vualtris par fâ aleance e amicizie cun vualtris e par jessi segnâts tant che vuestris aleâts e amîs”. 21 Il discors ur plasè a chei ch’a jerin li. 22 Cheste e je la copie de letare che le faserin incidi sun lastris di bronç e che le mandarin a Gjerusalem par ch’e restàs come document di pâs e di aleance pai gjudeus.

23 “Ai romans e al popul dai gjudeus, par mâr e par tiere, ogni ben par simpri! La spade dai nemîs ch’e stedi lontane di lôr. 24 Se ur fasaran vuere par prins ai romans o a un cualunche dai lôr aleâts in dut il lôr domini, 25 il popul dai gjudeus al combatarà a flanc di lôr cun dute scletece e seont che lis circostancis ur permetaran; 26 no ur daran ai nemîs e no ur furnissaran ni forment, ni armis, ni nâfs, come ch’e à decidût Rome, ma a rispietaran i lôr impegns cence pretindi nuie. 27 Compagn se ur capitarà par prins une vuere al popul dai gjudeus, i romans a combataran a flanc di lôr cun dute scletece e seont che lis circostancis ur permetaran; 28 ai nemîs no ur furnissaran ni forment, ni armis, ni bêçs, ni nâfs, come ch’e à decidût Rome; a rispietaran chescj impegns cence imbrois di sorte. 29 Daûr di chestis regulis i romans a àn fat un pat cul popul dai gjudeus. 30 Se podopo tant chei che chei altris a volaran zontâ o tirâ vie alc, lu fasaran ducj i doi d’acuardi e ce ch’a varan zontât o tirât vie al sarà obligatori. 31 Rivuart ai dams che il re Demetri ur sta fasint, i vin scrit: Parcè cjalcjistu il jôf sui gjudeus ch’a son nestris amîs e aleâts? 32 Se si apelaran ancjemò cuintri di te, o difindarìn i lôr dirits e ti fasarìn vuere par mâr e par tiere”.

Notis:

  • 8,1 - Tal lôr zûc politic, ch’al smicjave a indebulî lis grandis potencis, i romans a jerin une vore larcs tal proferî la lôr amicizie a di chei ch’a levin di lôr a domandâ jutori e cussì si cuistavin la innomine di protetôrs dai popui piçui.
  • 8,2 - I galazians a jerin i popui di riunde celtiche. A podevin sei tant i celts de Europe (che i romans ur disevin “gjâi”) che chei de Asie minôr. Nol covente strassâ peraulis par dî che ancje il çoc de nestre int al è celtic.
  • 8,4 - I ultins confins de tiere a soreli a mont a jerin lis tieris de Spagne.
  • 8,5 - I romans a vevin rivât a paronâ ancje su la Macedonie (batae di Pidne, dal 168 p.d.C.) e la Grecie (distruzion di Corint, dal 146).
  • 8,6 - Antioc III (223-187), pari di Seleuc IV e di Antioc IV Epifane. I disevin “il grant” par vie des sôs vitoriis in Persie.
  • 8,10 - Il comandant in teste al jere Cuint Cecili Metel e, dopo di lui, il consul L. Mumio, ch’al cjapà il sorenon di “acaic”.
  • 8,15 - Il “consei” al è il senât, ch’al jere componût di tresinte senadôrs e di un vincj magjistrâts. Ma il podê al jere tes mans dai doi consui, ch’a vignivin sielzûts ogni an e ch’a comandavin in volte, un mês parom. Il fat che a Rome no ’nd jere “ni invidie ni gjelosie” si pò capîlu dome parcè che al fevele un di fûr.
  • 8,17 - Eupolem al varès di jessi l’autôr di une storie dai rês di Gjude che si cjatin fruçons in Clement di Alessandrie e in Eusebi di Cesaree. Gjason al è il non grecizât dal ebraic Gjosuè o Gjesù. A lerin a Rome dal 161 p.d.C.
  • 8,23-30 - Il test de “letare” o “decret” al jere in latin; po lu àn voltât in ebraic e podopo in grêc, pa la cuâl al è dificil di savê lis peraulis precisis, ancje se si trate di formularis avonde in consuet.
  • 8,31 - Il prin e unic risultât al è une letare di proteste. O sin in linie cu la diplomazie di simpri.
Cjapitui: