BIBIE IN LINIE

Cjapitul 7

I PRECEDENTS DE LOTE

Demetri I gnûf re de Sirie

7 1 Tal an cent e cincuanteun Demetri, fi di Seleuc, al rivà a fuî di Rome e al sbarcjà cuntun troput di oms tune citât de cueste e li si proclamà re. 2 A pene che Antioc al metè pît tal palaç dai siei vons, l’esercit lu brincà lui e Lisie, par consegnâjai. 3 Sintude la gnove, al disè: “No stait a fâmi viodi la lôr muse”. 4 E cussì i soldâts ju coparin e Demetri si sentà su la sente dal so ream.

Mission di Bachide e di Alcimo in Gjudee

5 Alore ducj di oms di Israel cence religjon e cence cussience, cun in teste Alcimo ch’al smicjave di deventâ prin predi, a lerin di lui. 6 A incolparin il popul denant dal re disint: “Gjude insieme cui siei fradis al à fat fûr ducj i tiei amîs e nus à disvinidrîts de nestre tiere. 7 Cumò mande un om sigûr, ch’al vegni e ch’al viodi dut il disordin che nus à fat a nô e a lis tieris dal re e ch’al cjastii cheste famee e ducj chei che i tegnin tierç”. 8 Il re al nomenà Bachide, un dai amîs dal re, potent tal ream e fedêl al re, sorestant des tieris di Oltriflum, 9 e lu invià insieme cun Alcimo, om cence religjon, che lu nomenà prin predi e i dè ordin di svindicâsi cuintri dai israelits. 10 Sicheduncje a partirin e a rivarin in Gjudee cuntun grant esercit. Bachide i mandà mes a Gjude e ai siei fradis par puartâur, cul ingjan, peraulis di pâs. 11 Lôr però no i croderin a ce ch’al diseve; di fat a vevin savût ch’al jere rivât cuntun grant esercit. 12 Ma un trop di scrituriscj si derin dongje cun Alcimo e cun Bachide, par domandâur ch’a ricognossessin i lôr dirits. 13 Però a forin i asideus i prins di ducj i israelits a domandâur di fâ la pâs. 14 Di fat a disevin: “Un om de gjernazie di Aron, ancje s’al è vignût cui soldâts, no nus fasarà malegraciis”. 15 Lui al doprà cun lôr peraulis di pâs e ur fasè chest zurament: “No us fasarìn nissun mâl ni a vualtris ni ai vuestris amîs”. 16 E lôr i croderin. Ma lui al cjapà sessante di lôr e ju copà tune sole zornade, propit seont la peraule ch’e je scrite:

17 “Lis cjars dai tiei sants e il lôr sanc

a àn spandût ator di Gjerusalem

e no ’nd jere un che ju soteràs”.

18 Alore la pôre di lôr e il terôr si sparniçà par dut il popul, parcè che ducj a disevin: “No ’nd è in lôr ni veretât ni justizie, co a àn tradît il pat e il zurament ch’a vevin fat”. 19 Bachide al gjavà il campament di Gjerusalem e si campà in Bet-Zait; al mandà a fâ presonîrs un grum di chei oms ch’a jerin passâts de sô bande e cualchidun dal popul e ju fasè copâ e butâ tun grant poç. 20 Al metè la tiere tes mans di Alcimo e i lassà un esercit par tignîlu sù; podopo Bachide al tornà dal re. 21 Alcimo si bateve cu lis armis par pretindi l’incariche di prin predi. 22 Ducj chei ch’a semenavin sconcuardie tal popul si butarin cun lui, a cjaparin la Gjudee e a faserin grancj disastris in Israel. 23 Gjude al viodè ducj i mâi ch’al faseve Alcimo e la sô clape, ai israelits piês che no i forescj; 24 alore al batè dutis lis tieris torator de Gjudee, si svindicà sun chei ch’a vevin disertât e no ju lassà plui fiscâ la tiere. 25 Cuant che Alcimo al viodè che Gjude e i siei a vevin cjapade fuarce e che no vevin rivât a tignîur teste, al tornà dal re e ju incolpà di ogni sorte di inicuitâts.

Mission di Nicanor

26 Alore il re al mandà Nicanor, un dai siei sorestants plui in viste, ch’al veve in asse e che nol podeve viodi Israel, e i ordenà di disvinidrî il popul. 27 Nicanor al rivà a Gjerusalem cuntun grant esercit e i mandà mes a Gjude e ai siei fradis par fâur, cul ingjan, chestis propuestis di pâs: 28 “No à di jessi plui vuere fra me e vualtris. O vignarai cun pôcs oms par incuintrâmi cun vualtris in amicizie”. 29 Al rivà li di Gjude e si saludarin un cul altri cun segnâi di pâs; ma i nemîs a jerin pronts par meti lis sgrifis sun Gjude. 30 Gjude al vignì a savê che chel altri al jere vignût di lui cul imbroi, al cjapà pôre e nol volè plui viodi la sô muse. 31 Nicanor si nacuargè che il so progjet al jere stât scuviert e al jessì par combati cuintri di Gjude des bandis di Cafarsalame. 32 De bande di Nicanor a restarin sul teren un cincent oms; chei altris a lerin a parâsi te citât di David.

Menacis cuintri dal templi

33 Dopo di chescj fats, Nicanor al lè su la mont di Sion e un trop di predis e di anzians dal popul a jessirin dal santuari par fâi un bon acet e par mostrâi l’olocaust ch’al veve ufiert il re. 34 Ma lui ju ofindè, ju cjolè vie, anzit ju sporcjà e al fevelà cun rogance. 35 Tal colm de rabie al fasè chest zurament: “Se Gjude e il so esercit nol sarà consegnât daurman tes mês mans, us garantìs che cuant che o tornarai dopo finide la vuere, i darai fûc a di chest templi”. E al jessì rabiôs che mai. 36 I predis alore a tornarin dentri e stant denant dal altâr e dal templi a diserin vaint: 37 “Tu âs sielzût chest templi par che sore di lui al fos clamât il to non e par ch’al fos une cjase di preiere e di supliche pal to popul. 38 Svindichiti di chest om e des sôs schiriis; ch’a sedin passâts fûr par fûr cu la spade. No sta dismenteâti des lôr blestemis e no sta lassâju in vite”.

Disfate e muart di Nicanor

39 Nicanor al jessì di Gjerusalem, si campà a Bet-Coron e i lè incuintri l’esercit de Sirie. 40 Gjude si campà in Adase cun trê mil oms e al preà: 41 “Cuant che i graduâts dal re de Assirie a blestemarin, al plombà il to agnul e ant copà cent e otantecinc mil. 42 Fruce vuê te stesse maniere chest esercit ch’o vin denant. Ch’a sepin ancje ducj chei altris cemût che lui al à fevelât cence religjon cuintri dal to santuari e tu pesilu daûr de sô inicuitât”. 43 I esercits si frontarin ai tredis dal mês di Adar e l’esercit di Nicanor al fo batût; che anzit al colà lui par prin in batae. 44 A pene che i siei soldâts a vioderin che Nicanor al jere colât, a molarin lis armis e a scjamparin. 45 Ur corerin daûr une zornade interie di strade, di Adase fint a Ghezer, e a sunavin lis trombis daûr di lôr par dâ l’alarmi. 46 Alore a saltarin fûr di ducj i borcs de Gjudee ch’a jerin lentiator e ju cerclarin. Lôr si voltavin un cuintri di chel altri e a colarin ducj di spade; no ’nt restà nancje un di numar. 47 I gjudeus a rafarin armis e robe, i cjonçarin a Nicanor il cjâf e la man drete, che le veve slungjade cun rogance, e ju puartarin a Gjerusalem par mostrâju. 48 Il popul al fasè une fiestone e al passà chê zornade tant che une dì di grande gjonde. 49 A stabilirin di ricuardâ ogni an cheste zornade ai tredis di Adar. 50 E cussì la tiere di Gjude e podè tirâ il flât par un trat di timp.

Notis:

  • 7,1 - O sin dal 161 p.d.C. A la muart di so barbe, Antioc Epifane, Demetri al veve pretindude par sè la sente di Antiochie. Stuf di spietâ, al jere scjampât fasintsi judâ dal storic Polibi.
  • 7,4 - Al regnarà fint al 150, savintsi messedâ une vore ben.
  • 7,5 - Alcimo e je la forme grecizade dal ebraic Eliachim. Al jere za stât nomenât prin predi di Antioc V, ma lu vevin ricognossût dome une minorance.
  • 7,8 - Bachide al jere za stât “amì” dal re Antioc Epifane. Si jere butât cun Demetri, bandonant il fi dal prin re e otignint, sore, la nomine a governadôr de regjon dal Oltriflum, ven a stâi di dut il teritori fra l’Eufrât e il confin cul Egjit, comprendude la Gjudee.
  • 7,12 - Chescj scrituriscj a jerin une categorie di personis a part, vignude fûr dal ambient dai predis o peade cun lôr. A studiavin la leç e le interpretavin e a vevin grande influence sul popul.
  • 7,17 - Citazion incomplete dal Sal 79,2-3.
  • 7,26 - Nicanor, amì dal re Antioc Epifane, al jere passât cun Demetri. Al veve in asse i gjudeus pe scopule cjapade a Emaus (4,1-25). Al rivave cun ducj i podês, civîi e militârs.
  • 7,33 - I anzians dal popul a jerin i sorestants laics che, insieme cui predis e cui scrituriscj, a fasevin il sinedri (Mt 27,41; Mc 11,27 e vie). A vevin scomençât cun Mosè (Nm 11,16), passant in seconde rie tal timp dai rês e tornant a cjapâ pît dopo dal esili.
  • 7,34 - Ju sporcjà: la tradizion rabiniche e conte che il gjenerâl sirian ur spudà in muse ai predis. Si tratave di une sporcjetât liturgjiche.
  • 7,39 - Par Bet-Coron e passave la strade che lis trupis a fasevin par rivâ de Sirie a Gjerusalem.
  • 7,41 - Si trate di un fat sucedût sot di Ezechie (716-687 p.d.C.), cuant che Senacherib al sidià la citât e al scugnì scjampâ di buride par colpe di un “agnul dal Signôr” (2 Re 18,13-19,35).
  • 7,43 - Il mês di Adar, l’ultin dal lunari religjôs ebraic, al jere colegât cu la lune di fevrâr-març. O sin ai 28 di març dal 160.
  • 7,47 - Stant a lis custumancis di vuere d’in chê volte, a Nicanor i ven cjonçade la man ch’al veve slungjade cun rogance cuintri dal templi. Un distin compagn ur jere tocjât a Golie (1 Sam 17,54), a Oloferne (Gdt 13,15) e a Saul (1 Sam 31,9).
  • 7,49 - La “zornade di Nicanor” e scjadeve a la vee de fieste dal Purim, che si veve di zunâ, e cussì e colà in pôc timp.
Cjapitui: