BIBIE IN LINIE

Cjapitul 3

Jentrade storiche

Preiere par jessi liberâts

3 1 Signôr, che dut tu puedis, Diu di Israel, un’anime disperade e un spirt disperât al berle viers di te. 2 Scolte, Signôr, e ve dûl parcè che o vin pecjât cuintri di te; 3 parcè che tu tu restis par in eterni, cu la cuâl che nô o finìn par simpri. 4 Signôr, che dut tu puedis, Diu di Israel, scolte la preiere dai muarts di Israel e dai fîs di chei ch’a àn pecjât cuintri di te parcè che no àn scoltade la vôs dal Signôr, lôr Diu, e alore lis disgraciis nus son plombadis intor. 5 No sta impensâti de tristerie dai nestris vons: impensiti, invezit, de tô man e dal to non cumò. 6 Di fat tu tu sês il Signôr, nestri Diu, e nô ti laudìn, Signôr. 7 Par chel tu âs metût il to timôr tal nestri cûr par ch’o podìn clamâ il to non; ti laudìn ancje te nestre presonie, parcè che o vin fate sparî dal nestri cûr ogni sorte di inicuitât dai nestris vons ch’a àn pecjât cuintri di te. 8 Ve ch’o sin vuê, te nestre presonie, là che, par vergogne, tu nus âs dispierdûts a maludizion e a condane par dutis lis inicuitâts dai nestris vons che si son rivoltâts cuintri dal Signôr, nestri Diu.

La sapience bandonade

La sapience d’Israel

9 Scolte, Israel, i comandaments de vite,

slungje la orele par cognossi la prudence.

10 Ce isal sucedût, Israel, ce isal sucedût

che tu ti cjatis in tiere nemie

e tu stâs deventant vieli in tiere foreste,

11 sporcjât cui muarts

e metût te liste di chei ch’a van in chel altri mont?

12 Tu âs bandonade la risultive de sapience!

13 Se tu fossis lât indenant pe strade di Diu,

tu vivaressis in pâs par simpri.

14 Impare là ch’e je la prudence,

là ch’e je la fuarce, là ch’e je l’inteligjence

par capî ancje

là ch’e je vite e vite lungje,

là ch’e je lûs pai vôi e pâs.

Inacessibilitât de sapience

15 Cui àial scuviert là ch’e je a stâ

e cui àial metût pît tai siei tesaurs?

16 Dulà sono i princips dai forescj

e chei ch’a domein lis bestiis ch’a son su la tiere?

17 Chei ch’a zuin cui ucei dal cîl,

chei ch’a ingrumin aur e arint,

là che i oms a stan tant fidâts,

cence meti un limit a la lôr paronance?

18 Chei ch’a lavorin cun mistîr l’arint

e no si rive a scuviergi il segret des lôr voris?

19 A son scomparîts e a son lâts jù ta chel altri mont,

biel che altris a son vignûts intal lôr puest.

20 Gnûfs zovins a àn viodude la lûs

e a àn vivût in chest mont;

la strade de sience, però, no le àn cognossude.

21 No àn capîts i siei trois

e nancje no le àn rivade;

i lôr fîs a son restâts lontans de lôr strade.

22 No si à sintût a fevelâ di jê in Canaan

e nancje in Teman.

23 Nancje i fîs di Agar, ch’a cirin la sapience in chest mont,

i marcjadants di Meran e di Teman,

chei ch’a contin storiis e a van cirint la savietât,

la strade de sapience no le àn cognossude

e no si son visâts dai siei trois.

24 Israel, cetant grande ch’e je la cjase di Diu

e larc il lûc de sô paronance!

25 Grant e cence fin,

alt e cence misure.

26 Li a son nassûts i omenons,

oms innomenâts inmò tal imprin,

di grande puartade e mistirants di vuere.

27 Ma Diu no ju à sielzûts lôr

e nancje no ur à dade la strade de cognossince;

28 a son finîts parcè che no àn vude prudence,

a son finîts pe lôr stupiditât.

29 Cui isal lât sù in cîl par cjapâle

e le àial menade jù dai nûi?

30 Cui àial scjavaçât il mâr e le àial intivade

e le àial comprade cul aur plui fin?

31 No ’nd è nissun ch’al cognossi la sô strade

ni ch’al rivi adore di capî il so troi.

La sapience regalade a Israel

32 Ma chel ch’al sa dut le cognòs,

le à cjatade cu la sô inteligjence;

lui al à dât dongje la tiere

par un timp eterni

e le à jemplade di nemâi.

33 Al mande la lûs e chê e va,

le clame e chê i ubidìs plene di pôre.

34 Lis stelis a lusin tal lôr puest

e s’indalegrin.

35 Lis clame e lôr i rispuindin: O soi chi!

A lusin cun gjonde par chel che lis à fatis.

36 Chest al è il nestri Diu,

nissun altri no si pò metilu a pâr di lui.

37 Al à scuvierte dute la strade de cognossince

e je à dade a Jacop, so famei,

e a Israel, il so preferît.

38 Par chel e je comparide su la tiere

e e à fevelât cui oms.

Notis:

  • 3,1 - La part finâl di cheste supliche e à come sotfont una brame spasemade di tornâ a chê libertât che i pecjâts a àn fate pierdi.
  • 3,3 - No si trate tant di une afermazion gjeneriche su la miserie dal om rispiet a la trassendence di Diu ma dal pericul concret che il popul ebraic, cence patrie, al sparissi dal dut come entitât nazionâl.
  • 3,4 - Nol è il câs di pensâ a une intercession dai muarts pai vîfs, come invezit in 2 Mac 15,14, là che si dîs clâr e tont che Gjeremie al pree pal so popul.
  • 3,9 - Il libri al semee slontanâsi dal so caratar storic-profetic par butâsi tal gjenar sapienziâl.
  • 3,15-31 - Cheste pericope su la inacessibilitât de sapience si svicine une vore a Jp 28,12-28.
  • 3,22 - Teman e jere cognossude come une sorte di capitâl de sapience (Jp 2,11). Meran e veve di jessi compagne, ma no si sa dulà ch’e jere. I fîs di Agar a son arabos, dissendents di Ismael (Gjen 16,11).
  • 3,38 - Cheste personificazion de sapience, che si le cjate soredut intai tescj sapienziâi, e à un caratar leterari plui che teologjic. Dome la leterature cristiane, cu la lûs dal GT, e varès viodût in Crist “la sapience di Diu” (1 Cor 1,30), e il Verbo ch’al à plantade la tende framieç di nô (Zn 1,14).
Cjapitui: