BIBIE IN LINIE

Cjapitul 4

LIS TRADIZIONS DE STORIE PRIMITIVE

Cain e Abêl

4 1 L’om al cognossè Eve, la sô femine; chê e cjapà sù e e parturì Cain e e disè: “O ai vût un om midiant dal Signôr”. 2 Po i dè la vite ancje a Abêl, fradi di Cain. Abêl al deventà pastôr di pioris e Cain al lavorave la tiere.

3 Al passà il timp e al capità che Cain i ufrì al Signôr di ce che al cjapave sù de tiere; 4 ancje Abêl al ufrì i prins parts dal so trop e il lôr gras. E il Signôr al vè a grât Abêl e ce che al ufrive. 5 Ma nol cjalà di bon voli ni Cain ni la sô ufierte. Cain se cjapà un grum a pet e al restà une vore mortificât. 6 Il Signôr i disè a Cain: “Parcè mo te cjapistu cussì e fasitu chê muse? 7 Se tu âs buinis intenzions, parcè no vâstu cul cjâf alt? Ma se tu âs trist cûr, tu âs il pecjât su la puarte, une bestie scrufuiade che ti brame ma che tu tu âs di rivâ a domâle”. 8 Alore Cain al barufà cun so fradi Abêl e, cuant che a jerin in plene campagne, Cain si butà cuintri di so fradi Abêl e lu copà. 9 Il Signôr i domandà a Cain: “Dulà esal to fradi Abêl?”. I rispuindè: “Ce vûstu che o sepi jo! Sojo jo il vuardean di gno fradi?”. 10 Dissal il Signôr: “Ce âstu fat mo! O sint il sanc di to fradi che al berle de tiere viers di me! 11 Di chi indenant tu sarâs maludît e parât fûr di cheste tiere buine ch’e à spalancade la sô bocje par supâ il sanc di to fradi. 12 Se tu lavoris la tiere, no ti butarà plui nuie: tu sarâs un torseon e ti tocjarà di scjampâ su la tiere”. 13 Alore Cain i disè al Signôr: “Esal tant grant il gno pecjât di no podêlu perdonâ? 14 Ve: cumò tu mi paris fûr di cheste tiere e o scugnarai platâmi lontan dai tiei vôi e o sarai un biât torseon che al varà di scjampâ simpri; ma il prin che mi cjatarà mi coparà”. 15 I rispuindè il Signôr: “Chest po no! Che anzit, se un al mace Cain, je fasarai paiâ siet viaçs!”. E il Signôr i metè a Cain un segnâl, in mût che chel che lu varès cjatât no lu varès copât. 16 Cain al scjampà dai vôi dal Signôr e al lè a stâ te tiere di Not, in face dal Eden.

Dissendence di Cain

17 Cain al cognossè la sô femine, ch’e cjapà sù e e parturì Enoc. Al fasè sù un paîs e i metè al paîs il non di so fi Enoc. 18 Enoc al à vût Irad, e Irad al à vût Mecuiael, e Mecuiael al à vût Matusael, e Matusael al à vût Lamec. 19 Lamec si maridà dôs voltis: la prime femine e veve non Ade e la seconde Sile. 20 Ade e à vût Jabal: al è stât lui il pari di chei che a vivin sot de tende e che a tegnin mandrie. 21 So fradi al veve non Jubal: al è stât lui il pari di ducj chei che a sunin la citare e i struments a flât. 22 Sile invezit e à vût Tubalcain, che al à insegnât par prin a lavorâ cun mistîr il ram e il fier; la sûr di Tubalcain e veve non Naame.

23 Lamec ur disè a lis sôs feminis:

“Ade e Sile, scoltait ce che us dîs,

feminis di Lamec, tignît a ments lis mês peraulis:

Jo o ai copât un om par une feride,

un frut par une macjadure.

24 Cain al sarà svindicât siet voltis,

ma Lamec setantesiet voltis!”.

Il cult dal Signôr

25 Adam al cognossè un’altre volte la sô femine, che i parturì un frut e i metè non Set “parcè che, e disè, Diu mi à dade la gracie di un’altre vite impen di Abêl che mal à copât Cain”.

26 Ancje Set al à vût un frut e i metè non Enos. Al è stât lui il prin a clamà il non dal Signôr.

Notis:

  • 4,3 - Diu nol cjale ce che si à tes mans (o te cite, se si fevele di cjar o di pes!) ma ce che un al à tal cûr.
  • 4,7 - E je une veretât tremende ma bielone: il mâl al è, sì, scrufuiât su la puarte ma fin che al è su la puarte nol è dentri. Pa la cuâl l’om al pò e al à di domâlu.
Cjapitui: