BIBIE IN LINIE

Cjapitul 2

DAVID RE

David, re di Gjude

2 1 Dopo di chestis robis, David al interpelà il Signôr cussì: “Àio di lâ sù intune des citâts di Gjude?”. E il Signôr i rispuindè: “Va sù”. David i domandà: “E indulà àio di lâ?”. I rispuindè: “A Ebron”. 2 David al lè sù insieme cu lis sôs dôs feminis, Achinoam di Izreel e Abigail, femine di Nabal di Karmel. 3 I oms che al veve daûrsi, David ju fasè lâ sù ognidun cu la sô famee, e si sitemarin tes citâts di Ebron. 4 A vignirin i oms di Gjude e li a ongerin David re sore de cjase di Gjude.

I contarin a David che la int di Jabes di Galaad i vevin dade sepulture a Saul. 5 Alore David al mandà mes de int di Jabes a dîur: “Il Signôr us benedissi, che o vês fate cheste opare di misericordie viers di Saul vuestri paron e che lu vês soterât. 6 Che il Signôr us pandi simpri il so boncûr e ancje jo us compensarai che o vês agjît cussì. 7 Cjapait spirt e fasêtsi fuarts, parcè che Saul, vuestri paron, al è muart e la cjase di Gjude mi à onzût me che ur fasi di re!”.

Is-Baal re di Israel

8 Abner, fi di Ner, sorestant des schiriis di Saul, al veve menât daûrsi Is-Baal, fi di Saul, e lu veve fat passâ a Macanaim. 9 Lu veve metût re parsore di Galaad, dai asurits, di Izreel, Efraim, Beniamin e sun dut Israel. 10 Is-Baal, fi di Saul, al jere sui corant’agns cuant che al deventà re di Israel e al regnà par doi agns. Dome la cjase di Gjude e jere daûr di David. 11 David al regnà a Ebron su la cjase di Gjude par siet agns e sîs mês.

La vuere civîl. Batae di Gabaon

12 Abner, fi di Ner, e lis schiriis di Is-Baal, fi di Saul, a partirin di Macanaim viers di Gabaon par combati. 13 Joab, fi di Zeruià, e lis schiriis di David si meterin ancje lôr in marce, e si incuintrarin dongje dal sfuei di Gabaon. Si fermarin di ca dal sfuei e chei altris di là. 14 Abner i disè a Joab: “I zovins che a jevin sù e che a combatin denant di nô!”. Joab i rispuindè: “Che a vegnin sù!”. 15 A jevarin sù e ju contarin: dodis di Beniamin par Is-Baal, fi di Saul, e dodis des schiriis di David. 16 Ognidun al bricà il so om pal cjâf e i parà dentri la spade tal flanc, in mût che a colarin ducj insieme. Al è par chel che i àn metût non al lûc cjamp dai Flancs; al è des bandis di Gabaon.

17 Alore in chê dì a inviarin une batae tremende e Abner e i oms di Israel a forin batûts dai fameis di David. 18 A jerin li ancje i trê fîs di Zeruià, Joab, Abisai e Asael. Asael al jere tant svelt che al coreve tant che une gazele salvadie. 19 Si butà daûr di Abner cence mai molâ la sô strade ni a drete ni a çampe. 20 Abner si voltà e i disè: “Sêstu tu, Asael?”. “Sì” dissal chel altri. 21 Alore Abner i disè: “Volte a drete o a çampe, brinche un zovin e puartii vie dute la sô robe”. Ma Asael no lu molà gran. 22 Abner al tornà a dîi a Asael: “No sta vignîmi sot, che senò o scuen distirâti. Cemût podaraio cjalâ in muse to fradi Joab?”. 23 Ma, stant che chel altri nol voleve savênt di tirâsi di bande, Abner i molà un colp te panze cul poc de lance e la lance i saltà fûr pe schene: al colà abàs e al murì sul at. Rivâts tal lûc che al jere colât e muart Asael, ducj si fermarin. 24 Joab e Abisai si meterin a corii daûr a Abner e, sul lâ a mont dal soreli, a rivarin su la culine di Ame, a jevade di Ghirac, su la strade dal desert di Gabaon.

25 I beniaminits s’introparin daûr di Abner, un strent dongje di chel altri, e si fermarin sul çuc di une culine. 26 Abner al clamà Joab e al disè: “Àe mo di gloti simpri cheste spade? No sâstu che a son robis che no van a rive ben? Ce spietistu a dâur ordin a di chescj oms di finîle di stâur sot ai lôr fradis?”. 27 Joab i rispuindè: “Vere come che il Signôr al è vîf, se tu no tu vessis fevelât, cheste int no varès lassât di coriur daûr ai lôr fradis fintremai a buinore”. 28 Joab al fasè sunâ il cuar e ducj i soldâts si fermarin; no i sterin plui daprûf a Israel e a finirin di combati. 29 Abner e i siei oms a cjaminarin pe Arabe dute chê gnot, a passarin il Gjordan e, dopo di vê marçât dute la buinore, a rivarin a Macanaim. 30 Joab, che al veve lassât di corii daûr a Abner, al clamà dongje dute la trope: i fameis di David a vevin pierdût disenûf di lôr plui Asael, 31 ma i fameis di David i vevin maçât a Beniamin, a la int di Abner, tresinte e sessante oms. 32 A cjaparin sù Asael e lu soterarin tal tombâl di so pari, a Betlem. Joab e i siei oms a marçarin dute la gnot e cuant che a rivarin a Ebron al tacave a sclarî.

Notis:

  • 2,1 - Ebron e jere la citât plui impuartante di Gjude. Te ete de concuiste, le vevin cjapade i calebits (Gs 15,13; Jds 1,20), che cul timp a son stâts glotûts dai ebreus.
  • 2,3 - “Tes citâts di Ebron” cul TM.
  • 2,4 - Cheste tradizion e semee di no cognossi che David al jere stât onzût di Samuel ancjemò di frut (1 Sam 16,1-13).
  • 2,8 - Is-Baal: al è il non che al ven fûr tes Cronachis e tes versions. Il TM al met Isboset, par no doprâ la peraule Baal, che al è il non de divinitât cananee.
  • 2,13 - Il sfuei di Gabaon al jere a un 10 Km a tramontane di Gjerusalem.
  • 2,16 - Cjamp dai Flancs. Il TM al à invezit “cjamp des Cretis”. Si trate di intivâ la leture ch’e semee plui corete.
  • 2,29 - Par Arabe si intint culì la valade o concje dal Gjordan.
Cjapitui: