BIBIE IN LINIE

Cjapitul 3

LA SAPIENCE REGULE DI VITE

Il tribulâ dal just e il gjoldi dal trist

3 1 Lis animis dai juscj, invessit, a son tes mans di Diu

e nissun torment no lis tocjarà.

2 Ai vôi dai stupits al à semeât ch’a murissin,

il lôr distacâsi di nô al à parût une disgracie,

3 e il lôr viaç lontan di nô une ruvine,

ma lôr a son te pâs.

4 Ancje se ai vôi dai oms a son cjastiâts,

la lôr sperance e je incolme di inmortalitât.

5 Dopo di un curt patî, a varan une grande ricompense,

parceche Diu ju à provâz

e ju à cjatâts degns di sè;

6 ju à stazâts tanche aur tal crosul

e ju à vûts agrât tanche un olocaust.

7 Tal timp ch’al vignarà a cjatâju a splendaran

e tanche lusignis tal stranc a coraran.

8 A rezaran i forescj e a varan podê sui popui

e il Signôr al sarà il lôr re par simpri.

9 Chei ch’a stan fidâts sun lui a capissaran la veretât

e chei ch’a son fedêi a vivaran dongje di lui tal amôr,

parceche gracie e boncûr a son pai siei elez.

10 I triscj, invessit, a varan il cjastic daûr di ce ch’a pènsin,

lôr che no àn bassilât pal just

e che si son slontanâts dal Signôr.

11 Chel ch’al sbelee la sapience e la regule nol à furtune,

al spere ma dibant, e si strussie cence costrut

e lis sôs voris no servissin a nuje.

12 Lis lôr feminis a son cence dret, triscj i lôr fîs,

maludide la lôr gjernazie.

La sterilitât dal just e la feconditât dai triscj

13 Furtunade la sterpe che no je stade sporcjade,

che no à cognossude union intal pecjât,

parceche e racuejarà cuanche lis animis a saran visitadis.

14 (Furtunât) ancje il cjastrât,

che nol à fatis robatis cu lis mans,

e nol à vûts pinsirats triscj cuintri dal Signôr;

a lui, pe sô fedeltât, j sarà dade une gracie a part

e un distin unevore biel tal templi dal Signôr.

15 Parceche la ricompense des buinis oparis e je plene di glorie

e la lidrîs dal sintiment no pò secjâsi.

16 Invessit i fîs dai adultars a restaràn malmadûrs

e la semence di une union fûr de leç e sarà svinidiride.

17 Ancje s’a varàn une vite lungje, no saran calcolâts in nuje,

e tal ultim la lôr vecjae no varà ombre di onôr.

18 Se po a muraran adore, no varan sperance,

ni confuart te dì dal judissi,

19 parceche la fin di une gjernazie triste e je tremende.

Notis:

  • 3,1 - Partint dal principi teologjic che fra Diu e l’om al esist un pat di premi pe fedeltât e di cjastic pe infedeltât (Dt 28,1-68), l’autôr al presente tre câs concrets e avonde grivis di splanâju: il just ch’al patis e il trist ch’al gjolt (3,1-12), il just che nol à une dissendence (3,13-4.6) e il just ch’al mûr prin da l’ore.
  • 3,5 - Il patiment dal just al è un spieli dal amôr di Diu, che lu prepare par une pâs cence fin.
  • 3,8 - I juscj a varan part ancje intal judissi finâl, insieme cun Diu (Dn 7,16; 1 Cor 6,2), e a regnaran cun lui par simpri (Ap 2,26).
  • 3,13 - I triscj a puedin ancje rivâ a vê fîs, ma al sares cetant miei che no ’n’ vessin: prin di dut parceche a saran une gjernazie cence religjon e cence lidrîs e po parceche a saran la testemoneance vive de lôr tristerie.
Cjapitui: