I PRECEDENTS DE LOTE
Matatie e i siei fîs
2 1 In chei dîs Matatie fi di Zuan, fi di Simon, predi de çocje di Joarib, al partì di Gjerusalem e al lè a stabilîsi a Modin. 2 Al veve cinc fîs: Zuan, che i disevin ancje Gadi, 3 Simeon, che i disevin Tassi, 4 Gjude, che i disevin Macabeu, 5 Eleazar, che i disevin Auaran, Gjonate, che i disevin Afus. 6 Viodint lis inicuitâts che si fasevin in Gjude e in Gjerusalem, 7 al disè: “Puar mai me! Parcè mo soio nassût par viodi la disperazion dal gno popul e la ruvine de citât sante e àio di restâ sentât culì biel ch’e je tes mans dai nemîs e il santuari tes sgrifis dai forescj?
8 Il so templi al è deventât tant che un om ch’al fâs riviel,
9 i ornaments de sô glorie ju àn puartâts vie tant che robe rafade,
i siei fruts a son stâts sgosâts tes placis
e i siei fantaçuts de spade dal nemì.
10 Cuâl popul no àial invadût il so ream
e no àial metudis lis mans su la sô robe?
11 I àn sbregât vie ogni ornament,
di parone e je deventade sierve.
12 Ve, lis nestris robis santis,
la nestre bielece, la nestre glorie
lis àn fiscadis,
lis àn profanadis i forescj.
13 Parcè vivi ancjemò?”
14 Matatie e i siei fîs si sbregarin i vistîts, si vistirin di sac e a faserin un grant corot.
La faliscje de rivolte
15 Te citât di Modin a rivarin i mes dal re, cu l’incariche di obleâ ducj a bandonâ la lôr religjon e a fâur sacrificis ai dius.
16 Une vore di israelits si butarin cun lôr; Matatie e i siei fîs si ritirarin in bande. 17 I mes dal re i fevelarin a Matatie e i diserin: “Tu tu sês un om ch’al à autoritât, tu sês stimât e puartât in cheste citât e tu âs de tô bande fîs e fradis. 18 Dài, anìn indenant tu par prin e fâs come ch’al comande il re, come ch’a àn fat ducj i popui e i umign di Gjude e chei restâts a Gjerusalem; cussì tu e i tiei fîs o passarês tal numar dai amîs dal re e tu e i tiei fis o varês premis in aur e in arint e regâi tancj che ant volês”. 19 Ma Matatie ur rispuindè afuart: “Ancje se ducj i popui dal so ream a scoltaran il re e ognidun si slontanarà de religjon dai siei vons e a fasaran ducj come ch’al ordene, 20 jo, i miei fîs e i miei fradis o larìn indenant tal pat dai nestris vons. 21 Diu nus vuardi dal bandonâ la leç e lis usancis! 22 No scoltarìn gran i ordins dal re par tradî la nestre religjon a drete o a çampe”. 23 Finît di fevelâ, si svicinà, presince di ducj, un gjudeu par fâ un sacrifici sul altâr di Modin come ch’al veve ordenât il re. 24 Viodint une robe di chê sorte, Matatie si impià di passion; al sintì un sgrisul par dute la vite e lu gafà une rabie di chês justis. Al petà une corse e lu fasè fûr sul altâr; 25 al copà ancje il mes dal re, che ju obleave a fâ sacrificis, e al sdrumà l’altâr. 26 Lui al faseve chest pe grande passion ch’al veve pe leç, come ch’al veve fat Pincas cun Zambri fi di Salom. 27 La vôs di Matatie e rimbombà pe citât: “Chel ch’al à passion pe leç e ch’al vûl difindi il pat, ch’al vegni daûrmi!”. 28 Al scjampà cui siei fîs su pes monts, bandonant in citât dut ce ch’a vevin.
Un trop di scjampâts frontât in dì di sabide
29 Alore une vore di chei ch’a cirivin la justizie e il dirit a lerin jù tal desert 30 cui lôr fîs, cu lis lôr feminis e cui nemâi, parcè che parsore di lôr si jerin ingrumadis lis disgraciis. 31 Ur contarin ai oms dal re e ai soldâts ch’a jerin in Gjerusalem, te citât di David, che venti jù, tes busis dal desert, si jerin dâts dongje oms ch’a vevin sbregât il befel dal re. 32 Une vore di lôr ur corerin daûr, ju cjatarin e si camparin denant di lôr, preparantsi a tacâju in dì di sabide. 33 Ur disevin: “Aromai vonde! Saltait fûr, ubidît ai ordins dal re e o varês salve la vite”. 34 Ma chei altris ur rispuinderin: “No saltarìn fûr gran e nancje no larìn daûr dai ordins dal re, profanant la dì de sabide”. 35 Chei altris si butarin cuintri di lôr, 36 ma lôr no rispuinderin in nuie, ni tirant claps ni taponant lis busis. 37 A diserin: “Murìn ducj ma cu la cussience monde. Il cîl e la tiere a son testemonis che nus fasês murî cence une reson”. 38 Cussì chei altris si butarin cuintri di lôr combatint in dì di sabide: a muririn lôr cu lis feminis e i fîs e i lôr nemâi, un miâr di personis.
La grop di Matatie si rinfuarcìs e si organize
39 Cuant che Matatie e i siei amîs a vignirin a savêlu, a vairin di dûr vaî. 40 Po si diserin un cul altri: “S’o fasarìn ducj come che a àn fat i nestris fradis e no frontarìn i forescj pe nestre vite e pes nestris tradizions, nol larà vie trop che nus fasaran sparî de tiere”. 41 E in chê dì a cjaparin cheste decision: “Ducj chei ch’a vignaran cuintri di nô par frontânus in dì di sabide, nô ur fasarìn vuere e no murarìn ducj come ch’a son muarts i nestris fradis intes busis”.
42 In chel fratimp si metè cun lôr un trop di asideus, i fuarts di Israel, e ducj chei ch’a volevin metisi de bande de leç; 43 in plui, ducj chei ch’a scjampavin par vie des disgraciis, si metevin cun lôr e ur devin une man. 44 Cussì a rivarin a meti adun une trope di int e te lôr rabie a fruçarin i pecjadôrs e te lôr fumate i oms cence religjon. Chei ch’a restarin, a lerin a parâsi framieç dai forescj. 45 Matatie e i siei amîs a girarin ator pe tiere e a sdrumarin i altârs; 46 a faserin circoncidi cu la fuarce ducj i fruts ch’a cjatavin te tiere di Israel cence circoncision. 47 Cussì no ur derin recuie ai supierbeôs e la robe, tes lôr mans, e lè a bon fin. 48 A difinderin la leç cuintri de prepotence dai forescj e dai rês e no lassarin che i pecjadôrs si rinfuarçissin.
Test e muart di Matatie
49 Intant par Matatie si sdongjave l’ore de muart e ur disè ai fîs: “Cumò e regne la supierbie e l’injustizie; al è un timp di savoltament e di rabie tremende. 50 Dài, fîs miei, mostrait passion pe leç e dait la vuestre vite pal pat dai nestris vons. 51 Visaitsi di ce che a àn fat i nestris vons te lôr ete e o varês ancje vualtris un grant onôr e un non eterni. 52 Abram no isal stât cjatât fedêl tal moment de prove e no i isal stât metût in cont di justizie? 53 Josef, tal moment de tribulazion, al à rispietât il comandament e al è deventât sorestant dal Egjit. 54 Pincas nestri von, pe passion ch’al à mostrade, al à vût il pat di un sacerdozi par simpri. 55 Gjosuè, scoltant la peraule di Diu, al è deventât judiç in Israel. 56 Caleb, testemoneant te semblee, al à vude la legjitime te nestre tiere. 57 David, pe sô religjon, al à vude la sente dal ream par simpri. 58 Elie, par vie ch’al veve palesade une passion straordenarie pe leç, al è stât puartât sù in cîl. 59 Ananie, Azarie e Misael, pe lôr fede, a son stâts salvâts dal fûc. 60 Denêl, par vie ch’al jere nocent, al è stât liberât de bocje dai leons. 61 E cussì cjalait ben cemût che, di ete in ete, chei ch’a àn fede in lui no perissin. 62 No stait a vê pôre des peraulis dal trist, parcè che la sô glorie e larà a finîle tal ledan e tai viers; 63 vuê al è puartât e doman no si cjatilu plui, parcè che al torne tal so pulvin e i siei plans a van in strucj. 64 Fîs miei, viodêt di jessi valorôs e fuarts inte leç, parcè che midiant di jê o varês la glorie. 65 Ve chi vuestri fradi Simon, che jo lu cognòs par om savi: scoltaitlu simpri, che lui al sarà vuestri pari. 66 Gjude Macabeu, za tant fuart di zovin in sù, al sarà a cjâf dal vuestri esercit e us comandarà lui te vuere cuintri dai forescj. 67 Tirait dongje di vualtris ducj chei ch’a rispietin la leç e fasêt svindic pal vuestri popul. 68 Dait ai forescj il cjastic che si mertin e stait simpri a ce ch’e dîs la leç”. 69 Daspò ju benedì e si dè dongje cui siei vons. 70 Al murì tal an cent e corantesîs e al fo soterât tal tombâl dai siei vons in Modin. Dut Israel al fasè corot e lu vaì cetant.