BIBIE IN LINIE

Vanseli di Zuan

Introduzion

Cjapitul 5

CJANTE AL VERBO MEDIATÔR DE CREAZION E DE RIVELAZION SALVIFICHE

3. GJESÙ E LIS FIESTIS DAI GJUDEUS

La sabide e Gjesù che si palese compagn dal Pari

Al vuarìs un malât te vascje di Betzaetà

5 1 Dopo di chescj fats, i gjudeus a vevin une fieste e Gjesù al lè sù a Gjerusalem. 2 A Gjerusalem, dongje de puarte des Pioris, e je une vascje, che par ebraic i disevin Betzaetà, cun cinc sotpuartis. 3 In chescj sotpuartis a jerin distirâts un stragjo di malâts, vuarps, çuets e pidimentâts. 4 Parcè che ogni tant timp al vignive jù te vascje l’agnul dal Signôr e l’aghe si moveve; il prin che si butave dentri dopo che l’aghe si jere mote, al vuarive di ogni sorte di malatie ch’al ves vude. 5 Al jere li un om ch’al jere malât za di trentevot agns. 6 Gjesù, viodintlu distirât e savût ch’al jere li in chei stâts di un grumon di timp, i dîs: “Vuelistu vuarî?”. 7 I rispuindè il malât: “Signôr, no ài nissun che mi buti dentri te vascje a pene che l’aghe e je mote; e intant che jo mi môf par lâ dentri, si bute un altri prin di me”. 8 I dîs Gjesù: “Jeve in pîts, cjape sù il to stramaç e cjamine”. 9 E a colp l’om al vuarì; al cjapà sù il so stramaç e al tacà a cjaminâ.

Il cavîl

Ma in chê dì e jere sabide. 10 I disevin duncje i gjudeus a di chel ch’al jere vuarît: “E je sabide e no ti è permetût di puartâti ator il stramaç”. 11 Ma lui ur rispuindè: “Chel che mi à vuarît, mi à dit: Cjape sù il to stramaç e cjamine”. 12 I domandarin: “Cui isal chel om che ti à dit: Cjapiti sù e cjamine?”. 13 Ma chel ch’al jere stât vuarît nol saveve cui ch’al jere, parcè che Gjesù al jere sparît in gracie de fole ch’e jere in chel lûc. 14 Plui indenant Gjesù lu cjate tal templi e i dîs: “Ve che tu sês vuarît. No sta pecjâ plui, par no che ti capiti alc di piês”. 15 L’om al lè vie di li e ur contà ai gjudeus che al jere Gjesù chel che lu veve vuarît. 16 Par chel i gjudeus a perseguitavin Gjesù, parcè che al faseve chestis robis di sabide. 17 Ma Gjesù ur rispuindè: “Gno Pari al opere fin cumò, e ancje jo o operi”. 18 Par chel i gjudeus a cirivin ancjemò di plui di copâlu parcè che no dome nol rispietave la sabide ma al diseve che Diu al jere so Pari, fasintsi cussì compagn di Diu.

Lis oparis e il podê dal fi

19 Gjesù al tornà a fevelâ e ur diseve: “In veretât, in veretât us dîs: il fi nol pò fâ nuie par cont so, se no ce ch’al viôt a fâ il Pari. Di fat ce ch’al fâs lui, lu fâs ancje il Fi. 20 Di fat il Pari i vûl ben al fi e i mostre dut ce che lui al fâs e i mostrarà oparis inmò plui grandis, di mût che vualtris o restarês cence peraule. 21 Di fat come che il Pari al resussite i muarts e al dà la vite, cussì ancje il fi ur dà la vite a di chei ch’al vûl lui. 22 Il Pari di fat nol judiche nissun, ma i à dât dut il judizi al Fi, 23 par che ducj a onorin il fi come ch’a onorin il Pari. Chel che nol onore il fi nol onore il Pari che lu à mandât. 24 In veretât, in veretât us dîs: Chel ch’al scolte la mê peraule e al crôt in chel che mi à mandât, al à la vite eterne e nol va sot judizi, ma al è passât de muart a la vite. 25 In veretât, in veretât us dîs: E ven l’ore, anzit e je cumò, che i muarts a sintaran la vôs dal fi di Diu e chei che le varan sintude a vivaran. 26 Di fat come che il Pari al à la vite par cont so, cussì i à dât ancje al fi di vê la vite par cont so; 27 e i à dât il podê di fâ il judizi, parcè che al è il fi dal om. 28 No stait a dâsi di maravee di chest: e ven l’ore che ducj chei ch’a son tai sepulcris a scoltaran la sô vôs 29 e chei ch’a àn fat ben a saltaran fûr pe resurezion de vite, e chei ch’a àn fat mâl pe resurezion dal judizi. 30 Jo no pues fâ nuie par cont gno. Come ch’o sint o judichi e il gno judizi al è just, parcè che no cîr la mê volontât ma la volontât di chel che mi à mandât.

31 Se jo o fâs di testemoni par me, la mê testemoneance no vâl nuie. 32 Al è un altri che al fâs di testemoni par me e o sai che la testemoneance che lui al fâs sul gno cont e je vere. 33 Vualtris o vês mandade une delegazion li di Zuan e lui al à fat di testemoni a la veretât. 34 Jo però no aceti la testemoneance di un om, ma o dîs chest par che vualtris o podês jessi salvâts. 35 Lui al jere il lampion ch’al ardeve e al lusive e o vês volût gjoldi dome par un pôc dal so lusôr.

36 Ma jo o ài chê altre testemoneance, plui grande che no chê di Zuan, vadì lis oparis che il Pari mi à dât di puartâ al colm; chestis stessis oparis che jo o fâs mi fasin di testemoni che il Pari mi à mandât. 37 E il Pari che mi à mandât, ancje lui al à testemoneât sul gno cont. Vualtris no vês sintude la sô vôs e no vês viodude la sô muse, 38 e no vês la sô peraule ch’e reste in vualtris, parcè che vualtris no i crodês a di chel che lui al à mandât. 39 Vualtris o lais a cirî tes Scrituris parcè che o pensais di vê la vite eterne midiant di lôr; a son propit lôr ch’a fasin di testemoni sul gno cont. 40 E no volês vignî di me par vê la vite.

41 Jo no aceti la glorie dai oms, 42 ma jo us ài cognossûts: no vês intorsi l’amôr di Diu. 43 Jo o soi vignût tal non dal Pari gno e vualtris no mi acetais. S’al vignìs invezit un altri a non so personâl, lu acetaressis. 44 Cemût podêso crodi vualtris, che si dais glorie un cul altri, e no cirîs la glorie ch’e ven dome di Diu? 45 No stait a pensâ che jo us incolparai denant dal Pari: chel che us incolpe al è Mosè, ch’o vês metude in lui la vuestre sperance. 46 Di fat s’o crodessis a Mosè, mi crodaressis ancje a mi, parcè che lui al à vût scrit sul gno cont. 47 Se no crodês a lis Scrituris di lui, cemût podarêso crodi a lis mês peraulis?”.

Mt 14,13-33; Mc 6,30-52; Lc 9,10-17

Notis:

  • 5,1 - No savìn di precîs di ce fieste che si trate: Pasche o Pentecostis o cualchi altre. Se cheste fieste e jere une Pasche, dal moment che Zuan al nomene altris trê Paschis (2,13; 6,4; 12,1), il ministeri public di Gjesù al à durât trê agns e cualchi mês. Senò si ridûs di un an.
  • 5,2 - La puarte des Pioris e jere tal cjanton nord-est dal templi.
  • 5,4 - Chest verset al mancje tai manuscrits plui antîcs e sigûrs. Probabilmentri si trate di une glosse o notazion che e spieghe in maniere popolâr lis virtûts terapeutichis da l’aghe. La presince dal agnul e vûl meti in lûs l’aspiet sorenaturâl di cheste virtût.
  • 5,10 - La sabide e jere zornade di polse complete, che i fariseus le rispietavin in maniere esagjerade e esasperade, siguramentri disumane.
  • 5,17 - Crist al è parsore de leç, come il Pari.
  • 5,25 - Si trate di muarts spirtuâi, riclamâts in vite midiant de predicazion dal vanzeli.
Cjapitui: