BIBIE IN LINIE

Vanseli di Zuan

Introduzion

Cjapitul 7

CJANTE AL VERBO MEDIATÔR DE CREAZION E DE RIVELAZION SALVIFICHE

La fieste des Tendis e GjesÙ lÛs

Gjesù e i parincj

7 1 Dopo di chescj fats, Gjesù al leve ator pe Galilee. Di fat nol voleve lâ pe Gjudee, parcè che i gjudeus a cirivin di copâlu.

2 E jere dongje la fieste dai gjudeus, chê des Tendis. 3 I diserin duncje i siei fradis: “Va vie di chi e va in Gjudee, par che i tiei dissepui a viodin lis oparis che tu fasis. 4 Di fat nissun nol opere di scuindon, cuant che al cîr di metisi in mostre. Se tu fasis chestis robis, panditi al mont”. 5 Di fat nancje i siei fradis no crodevin in lui. 6 Cussì ur dîs Gjesù: “Nol è rivât ancjemò il gno timp, e il vuestri timp al è simpri pront. 7 Il mont nol pò odeâus vualtris e invezit me mi odee, parcè che o dîs clâr cuintri di lui che lis sôs oparis a son tristis. 8 Lait sù vualtris a la fieste. Jo no ven sù a cheste fieste, parcè che il gno timp nol è ancjemò colmât”. 9 E dopo dit cussì, al restà in Galilee.

10 Cuant che i siei fradis a forin lâts sù a la fieste, alore al lè sù ancje lui, no in public ma come di scuindon. 11 Sicheduncje i gjudeus lu cirivin intant de fieste e a disevin: “Ma lui, dulà isal?”. 12 Framieç de int a giravin tantis vôs sul so cont. Un pôcs a disevin: “Al è bon!”. Altris a disevin: “No, al imbroe la int!”. 13 Però nissun nol fevelave di lui in public, di pôre dai gjudeus.

Il discors framieç de fieste

14 Si jere za tal mieç de fieste cuant che Gjesù al lè sù tal templi e al insegnave. 15 I gjudeus a jerin maraveâts e a disevin: “Cemût che chel chi s’intint di Scrituris cence jessi mai stât a scuele?”. 16 Gjesù ur rispuindè cussì: “La mê dutrine no je mê, ma di chel che mi à mandât. 17 Se un al vûl fâ la sô volontât, al savarà, sul cont de dutrine, se e je di Diu o se o feveli di cjâf gno. 18 Chel ch’al fevele di cjâf so al cîr la sô glorie. Invezit chel che al cîr la glorie di chel che lu à mandât, chel al è sancîr e in lui no ’nd è ombre di falsetât. 19 Mosè no us àial dade la Leç? Epûr nissun di vualtris nol met in pratiche la Leç. Parcè alore cirîso di copâmi?”. 20 I rispuindè la fole: “Tu tu âs intorti un demoni: cui cirial di copâti?”. 21 Ur rispuindè Gjesù: “O ài fate une sole opare e o sês restâts ducj scaturîts par chest. 22 Stant che Mosè al à dade la circuncision – no ch’e sedi di Mosè, ma dai patriarcjis –, vualtris o circuncidês une persone ancje di sabide. 23 Se une persone e cjape la circuncision di sabide, par no ch’e sedi tradide la Leç di Mosè, parcè si inrabiaiso cuintri di me parcè che o ài vuaride di sabide une persone interie? 24 No vês di judicâ seont la façade, ma o vês di judicâ seont la justizie”.

25 Alore cualchidun di chei di Gjerusalem a disevin: “No isal chel chi ch’a cirivin di copâlu? 26 E ve ch’al fevele in public e nissun no i dîs nuie. Che i sorestants a vedin forsit ricognossût che chel chi al è il Crist? 27 Ma chel chi o savìn di dulà ch’al è, cu la cuâl che il Crist, cuant che al ven, nissun nol sa d’indulà ch’al è”. 28 Gjesù, ch’al stave insegnant tal templi, al disè a fuart: “Vualtris mi cognossês e o savês ancje d’indulà ch’o ven. Epûr no soi vignût par cont gno ma chel che mi à mandât al è sancîr e vualtris no lu cognossês. 29 Jo però lu cognòs, parcè che o ven di lui e al è lui che mi à mandât”. 30 Alore a cirivin di brincâlu, ma nissun no i metè lis mans intor, parcè che no jere ancjemò rivade la sô ore.

31 Invezit une vore di chei de fole a croderin in lui e a disevin: “Il Crist, cuant che al vignarà, podaraial fâ plui spiei di chei ch’al à fats chel chi?”.

32 I fariseus a sintirin che framieç de int a giravin chestis vôs sul so cont, e i sorestants dai predis e i fariseus a mandarin lis vuardiis par brincâlu. 33 Alore Gjesù ur disè: “O resti cun vualtris ancjemò un pôc di timp, po m’int voi di chel che mi à mandât. 34 Mi cirarês e no mi cjatarês e, là ch’o soi jo, vualtris no podarês vignî”. 35 A diserin alore i gjudeus fra di lôr: “Dulà àial di lâ chel chi, in mût che nô no rivìn plui a cjatâlu? Nol varà migo chê di lâ te diaspore dai grêcs a inscuelâ i grêcs? 36 Ce àial volût dî cun chest discors: Mi cirarês e no mi cjatarês e, là ch’o soi jo, vualtris no podês vignî?”.

Il discors, l’ultime dì de fieste

37 L’ultime dì, la plui grande de fieste, Gjesù al jere in pîts e al disè a dute vôs: “Se un al à sêt, ch’al vegni di me e ch’al bevi. 38 Chel ch’al crôt in me, come ch’e dîs la Scriture, des sôs vissaris a spissularan flums di aghe vive”. 39 Chest lu disè riferintsi al Spirt, ch’a stavin par cjapâ chei ch’a crodevin in lui. Di fat nol jere ancjemò il Spirt, parcè che Gjesù nol jere ancjemò stât glorificât.

40 Framieç de int, chei ch’a vevin sintudis chestis peraulis, a disevin: “Chel chi al è propit il profete!”. 41 Altris a disevin: “Chel chi al è il Crist!”. Ma altris a resonavin cussì: “Il Crist vegnial forsit de Galilee? 42 No disie la Scriture che il Crist al vignarà de gjernazie di David e dal borc di Betlem, là ch’al viveve David?”. 43 E nassè duncje fra la int une division sul so cont.

44 Cualchidun al varès volût dâi la gafe, ma nissun no i metè lis mans intor. 45 Lis vuardiis a tornarin dai sorestants dai predis e dai fariseus e chei ur diserin: “Parcè no nus al vêso menât chi?”. 46 Ur rispuinderin lis vuardiis: “Nissun om nol à mai fevelât cussì”. 47 Alore ur continderin i fariseus: “Si sêso lassâts imbroiâ ancje vualtris? 48 Isal un sorestant o un fariseu, un di numar, ch’al vedi crodût in lui? 49 Ma cheste intausse che no cognòs la Leç e je maludide”. 50 Un di lôr, Nicodem, chel ch’al veve za vût stât li di lui, ur dîs: 51 “La nestre Leç judichie forsit cualchidun cence vêlu prime scoltât, in mût di savê ce ch’al à cumbinât?”. 52 I rispuinderin: Sêstu ancje tu de Galilee? Studie a font e tu viodarâs che de Galilee nol ven fûr profete”.

La femine adultare

53 E a tornarin ognun a cjase sô.

Notis:

  • 7,2 - La fieste des Tendis o des frascjis le fasevin fra il 15 e il 22 dal mês di Tisri (setembar-otubar). E ricuardave i agns passâts pal desert ma e veve ancje l’intent di ringraciâ Diu pal racolt e di domandâ la ploe pai semenâts.
  • 7,5 - No crodevin ch’al fos il Messie ma, s’al jere bon di fâ meracui, al veve di pandisi ai grancj di Gjerusalem. Nancje i siei parincj no rivavin a crodii dal dut.
  • 7,15 - No rivavin a capî cemût mai ch’al saveve tant cence nancje jessi stât a scuele dai rabins. No acetant il fat ch’al fos mandât di Diu, a podevin dome scrupulâ ch’al fos un imbroion e un ch’al soflave la int.
  • 7,16 - Ce che lui al sa, no lu à imparât dibessôl, ma jal à insegnât il Pari. Il merit i va dut a lui.
  • 7,19 - Nol è facil peâ chest pinsîr cun chel di prin. O preferìn la spiegazion di sant Augustin: “Se a metessin in pratiche la Leç di Mosè, a cjalaressin plui di bon voli la dutrine di Crist”.
  • 7,27 - Si saveve che il Messie al veve di saltâ fûr di David e nassi a Betlem, ma si crodeve ch’al saltàs fûr a colp di un lûc segret.
  • 7,30 - L’ore e je chê che Diu al à stabilide par glorificâ il fi tal misteri de Pasche (12,25-27; 13,1; 17,1).
  • 7,37 - L’ultime dì e je l’otave zornade, ma il riferiment a la ceremonie da l’aghe al fâs pensâ a la setime.
  • 7,40 - In Israel si spietave il profete ch’al varès vût di preparâi la strade al Messie.
  • 7,53 - Il toc 7,53-8,11, ch’al fevele de adultare, al mancje in ducj i codiçs orientâi plui antîcs, tai Paris grêcs dal prin milenari, tes versions siriache e copte e in altris versions e manoscrits. Il test al è considerât ispirât ma nol è di Zuan. Il stîl lu svicine plui a Luche, là che cualchi manoscrit lu inserìs (a Lc 21,38).
Cjapitui: