BIBIE IN LINIE

Az dai apuestui

Introduzion

Cjapitul 4

la glesie framieç dai ebreus

A cjapin Pieri. Efiets dal so discors

4 1 A jerin ancjemò daûr a fevelâi a la int, cuant che ur plombarin intor i predis, il sorestant dal templi e i saduceus 2 che no volevin savênt che i predicjassin a la int e ch’a contassin in Gjesù la resurezion dai muarts. 3 Ju brincarin e ju meterin in preson fin tal indoman, par vie ch’al vignive za scûr. 4 Ma une vore di chei ch’a vevin scoltade la peraule, a àn crodût, e il numar dai fedêi, contant dome i oms, al è rivât sui cinc mil.

Pieri e Zuan denant dal sinedri

5 Tal indoman, i sorestants dai gjudeus, i caporions e i scrituriscj si son dâts dongje a Gjerusalem. 6 Al jere Ane, il prin predi, Caife, Zuan, Alessandri e ducj chei de gjernazie dai sorestants dai predis. 7 Ju meterin in pîts tal mieç e a tacarin a domandâur: “Cun ce podê e in non di cui vêso fate cheste robe?”. 8 Alore Pieri, incolm di Spirtu Sant, ur disè: “Caporions dal popul e sorestants, 9 par vie che vuê o sin culì a rispuindi de opare fate a di un malât e di cemût ch’al è stât vuarît, 10 o savarês ben ducj vualtris e dut il popul di Israel che chest om si presente vuarît denant di vualtris dome pal non di Gjesù Crist il Nazaren, che vualtris lu vês picjât su la crôs e che Diu lu à resussitât dai muarts. 11 Al è lui

la piere che vualtris muradôrs le vês butade di bande

e ch’e je deventade il cjantonâl.

12 Parcè che in nissun altri no ’nd è salvece; no ’nd è altri non sot dal cîl dât ai umign che midiant di lui o podìn jessi salvâts”.

13 Viodint che Pieri e Zuan a jerin cussì francs e considerant ch’a jerin int cence istruzion ni culture, chei dal sinedri a restarin scaturîts. A savevin benon ch’a jerin chei ch’a vevin stât cun Gjesù. 14 Viodint po in pîts, dongje di lôr, ancje l’om ch’al jere stât vuarît, no savevin plui ce rispuindi. 15 Alore ju pararin fûr dal sinedri e a tacarin a cuistionâ fra di lôr. 16 A disevin: “Ce vino di fâur mo a di chescj oms? Al è clâr che midiant di lôr al è sucedût un spieli e che la int di Gjerusalem lu sa tant ben che no podarà dineâlu. 17 Par che la robe no si spampani ancjemò di plui, improibìnjur di fevelâi plui a di nissun di chel non”. 18 Ju tornarin a clamâ e ur improibirin di fevelâ e di insegnâ tal non di Gjesù. 19 Ma Pieri e Zuan ur rispuinderin: “Viodêt vualtris s’al è just denant di Diu ubidîus a vualtris plui che no a lui. 20 Par chel che nus rivuarde, nô no podìn tasê ce ch’o vin viodût e scoltât”. 21 Alore chei altris, dopo di vêju tornâts a menaçâ, no cjatant rimpins par cjastiâju, ju lassarin lâ par vie de int, stant che ducj a laudavin Diu di ce ch’al jere sucedût. 22 L’om ch’al veve vût il meracul di jessi vuarît, al veve passe corant’agns.

Preiere par predicjâ cun coragjo la peraule

23 A pene molâts, a rivarin li dai lôr fradis e ur contarin ce ch’a vevin dit i prins predis e i anzians. 24 Sintude une tâl, ducj insieme a alçarin la vôs viers di Diu e a diserin: “Signôr, che tu âs fat il cîl , la tiere , il mâr e dut ce ch’a àn dentri , 25 tu che midiant dal Spirtu Sant tu âs dit par bocje di David nestri von e to famei:

Parcè mo dute cheste arogance tai paians,

ce robis fûr di plomp stano masanant?

26 I rês de tiere si son rivoltâts

e i sorestants si son dâts dongje

cuintri dal Signôr e cuintri dal so Crist.

27 E je propit vere che in cheste citât si son dâts dongje cuintri dal to sant servidôr Gjesù, che tu lu âs onzût, Erode e Ponzi Pilât insieme cui paians e cu la int di Israel 28 par puartâ al colm ce che la tô man e la tô sapience e veve za distinât denant trat. 29 E cumò, Signôr, viôt ce ch’a stan masanant e dàur ai tiei fameis di predicjâ in plene sigurece la tô peraule. 30 Slargje la man par vuarî, par fâ spiei e meracui midiant dal non dal to sant servidôr Gjesù”.

31 Nancje finît di preâ, il lûc là ch’a jerin in cunvigne al trimà e a forin ducj incolms di Spirtu Sant, e a predicjavin la peraule di Diu cun cûr fuart.

Comunion di cûrs e di bens e autoritât apostoliche

32 La trope di chei ch’a crodevin a jerin un cûr sôl e un’anime sole e nissun nol diseve che la sô robe e jere sô, ma fra di lôr dut al jere di ducj. 33 I apuestui cun grande fuarce a testemoneavin la resurezion dal Signôr Gjesù e ducj ju viodevin di bon voli. 34 Che di fat nissun di lôr nol jere te streme, parcè che chei ch’a vevin cjamps o cjasis ju vendevin, e ce ch’a vevin tirât sot cul vendi 35 lu puartavin e lu poiavin ai pîts dai apuestui. Podopo si ur dave a ognidun daûr ch’al veve dibisugne.

Gjenerositât di Barnabe e avarizie di Ananie e di Safire

36 Cussì Josef, che i apuestui i disevin di sorenon Barnabe, ch’al sarès “fî de consolazion”, un levit di riunde di Cipro, 37 al veve un cjamp; lu vendè e ce ch’al cjapà ur al puartà ai apuestui denant dai pîts.

Notis:

  • 4,1 - I saduceus a jerin il partît de aristocrazie dai predis, in lote cuintri dal partît religjôs - popolâr dai fariseus (Mt 3,7).
  • 4,5 - Si trate dal consei dal sinedri, il grant tribunâl di Israel. A jerin in setante di lôr.
  • 4,11 - Sal 118,22; Mt 21,42s.
  • 4,12 - Il non “Gjesù” al vûl dî propit chest: il Signôr al salve.
  • 4,18 - E jere une improibizion fate sul stamp di un befel dal dean dal tribunâl, cun valôr di leç.
  • 4,24 - Es 20,11; Sal 146,6.
  • 4,31 - Si ripetin, in piçul, i spiei des Pentecostis.
  • 4,34 - Al torne a contâ de comunion dai bens, come ch’al veve dit in Az 2,44-45, puartant in plui ancje un esempli concret, chel di Barnabe.
Cjapitui: