BIBIE IN LINIE

Cjapitul 10

CLAMADE DI GJEREMIE

SOT IL REAM DI GJOSIE

I idui e il Signôr

10 1 Scoltait la peraule che il Signôr al à dite par vualtris,

cjase di Israel.

2 Il Signôr al dîs cussì:

“No stait a cjapâ sù il mût di fâ dai forescj

e no stait a sgrisulâsi pai spiei dal cîl,

parcè che i forescj a àn pôre di lôr.

3 Propit! I forescj a crodin tal nuie:

di fat al è len che un al tae tal bosc,

fat cu la manarie de man di un artesan.

4 Lu furnissin di arint e di aur,

lu rinfuartissin cun clauts e cun martiei

par no che si çugni.

5 A son tant che un pipinat tun cjamp di anguriis:

di fat no fevelin!

Bisugne puartâju parcè che no cjaminin.

No stait a vê pôre di lôr: no fasaran mâl,

e nancje no son in grât di fâ ben”.

6 Nissun nol è compagn di te, Signôr!

Tu tu sês grant

e grant al è il to non, potent.

7 Cui no varaial teme di te, re dai forescj?

Propit! Al è un to dirit.

Di fat, di ducj i sapients dai forescj

e in ducj i lôr reams

nissun nol è compagn di te.

8 Cu la stesse robe lôr a fasin fûc

e a deventin stupits:

la dutrine dal nuie al è il len.

9 Arint placât

puartât di Tarsis

e aur di Ofir,

fat di un artist e di mans di oresin,

purpure e scarlat e je la lôr munture:

a son ducj vore di mistirants.

10 Ma al è il Signôr il vêr Diu!

Lui al è il Diu ch’al vîf e il re par simpri.

Denant de sô rabie e trime la tiere

e i forescj no sopuartin la sô ire.

11 Ur disarês cussì:

“I dius che no àn fat i cîi e la tiere a sparissaran de tiere e di sot il cîl: ducj!”.

12 Lui al à fate la tiere cu la sô fuarce,

al à saldât il mont cu la sô sapience,

e cu la sô inteligjence al à slargjâts i cîi.

13 Cuant che al bute fûr la sô vôs

in cîl al è dut un davuei di aghis,

al fâs lâ sù i nûi dai ultins confins de tiere,

al fâs i lamps pe ploe

e al fâs saltâ fûr l’aiar dai siei camarins.

14 Ogni om, cuant che al pense sore, al reste scaturît;

ogni oresin si vergogne pal so idul,

parcè che e je falsetât ce ch’al à fondût

e dentri no ’nd è soflade di vite.

15 A son un nuie, une vore ridicule,

tal timp de lôr visite a laran in fruç.

16 No je cussì però la purizion di Jacop,

parcè che lui al dà dongje ogni robe

e Israel e je la tribù de sô ereditât:

il Signôr des schiriis al è il so non.

Terôr in dute la tiere

17 Regone, de tiere, la tô marcanzie,

tu che tu sês a stâ te fuartece.

18 Di fat il Signôr al dîs cussì:

“Cheste volte o soi chi, a sgnacâ lontan

la int de tiere:

ur fasarai provâ spavents,

par ch’a tornin in sè”.

19 Puar mai me, par colpe de mê feride

la mê plae no vuarìs plui,

cun dut ch’o dîs: “Poben, chest al è il gno mâl;

lu sopuartarai”.

20 La mê tende si è disfate

e ducj i miei tirants si son crevâts;

i miei fîs si son slontanâts di me e no son plui.

Nol è plui nissun ch’al torni a dreçâ la mê tende

e al torni a tirâ sù i miei telons.

21 I pastôrs si son propit instupidîts,

partant no cirin plui il Signôr.

Par chest no ur va drete,

partant il lôr trop si è dispierdût.

22 Si à sintude une vôs:

ve ch’al rive un grant sunsûr de tiere de tramontane,

par fâ deventâ lis citâts di Gjude une desolazion,

un côf di siacai.

Intercession di Gjeremie

23 “O sai, Signôr, che no je tes mans dal om la sô strade,

nol è tes mans dal om lâ

e distinâ i siei pas.

24 Coregimi, Signôr, ma seont justizie,

no seont la tô rabie, par no ridusimi a pôc e nuie”.

25 Strucje la tô ire sui forescj

che no ti cognossin,

e su lis fameis

che no clamin il to non,

parcè che a àn glotût Jacop,

lu àn glotût e consumât

e il so passon lu àn fiscât.

Notis:

  • 10,1 - Chest toc si lu capìs plui ben se si lu considere componût pai esiliâts, in pericul di lassâsi inceâ dai idui. Al à grande colegance cun Ba 6 (Letare di Gjeremie) e al semee fat di une man diferent di chê dal profete, ancje se de sô scuele.
  • 10,9 - Tarsis, lûc innomenât pal aur e par altris metai, al varès di jessi une citât di mâr lontanone. Cualchidun al à fevelât di Tartes, un puart de Spagne meridionâl. Ofir, patrie dal aur plui rût. Il TM al à Ufaz, localitât scognossude.
  • 10,15 - La visite dal Signôr culì e je viodude tant che un intervent par cjastiâ. In altrò invezit Diu al interven par salvâ.
  • 10,17 - Un clâr invît a tirâ dongje dut ce ch’al covente par frontâ il lunc viaç dal esili. Il sidiament di Gjerusalem al è za in vore.
  • 10,23 - Si scrupule che cheste preiere di Gjeremie no sedi sô ma de sô scuele. Dut ce ch’al sucêt al è distinât di Diu.
Cjapitui: